Domnul își amintește cu dragoste de Israel
(Osea cap. 11,12)


Domnul de Israel vorbește
Ca-n tinerețe l-a iubit,
Chiar din Egipt fără de veste
El, l-a adus, l-a ocrotit

Cu cât proorocii îi spunea
De bunătatea Domnului,
El, tot mai mult se îndepărta
Se închidea în boala lui

Pe Efraim l-a vindecat
Și l-a purtat pe brațul Său
De bolile lui l-a scăpat
Și l-a salvat mult de la rău

Apoi cu funii de iubire
Ce-au fost cu dragoste împletite
Lor, Domnul le-a avut de știre
A lor că, au fost netezite

Dar acum în robie sunt
Asirianul, îi conduce
Vor sta în suferință mult
Mângâieri, nimeni nu le aduce

Cu toți spre rău s-au îndreptat
Și de Domnul nu mai ascultă
Atunci când Domnul i-a chemat
A lor ureche a fost surdă

Domnul în marea-i îndurare
Cu dragoste îi mai primește
Mânia ce pentru ei are
Cu înțelepciune, o potolește

Mai crede că se vor întoarce
Pe Domnul lor îl vor urma
Și a lor răutate stoarce
De Domnul, nu s-or depărta

Și ca un leu care răcnește
De fața Lui, s-or spăimânta
De a Lui glas care rostește
De teamă, s-or cutremura

În Efraim acum aleargă
După un vânt de răsărit
Și în minciună viața întreagă
Trăiesc și nu s-au mai smerit

Și legământul nou îl, face
Cu Asiria și cu Egipt
Iar a lui gură nu mai tace
Iar de minciuni, nu e lipsit

Doar pe cei din Iuda îi ceartă
Le spune că-i va pedepsi
El pentru rele nu-i mai iartă
O vreme, nu-i va mai iubi

Pe Efraim Domnu-l compară
Parcă ar fii un negustor,
A lui cumpănă nu e clară
Înșală pe cumpărător

Iar Domnul mai departe spune
Că cei ce mint, nu recunosc
Le pare ca lor li se pune
Doar piedici, când ei proorocesc

Cu a lor putere li se pare
Ca toate, bine au reușit
Nu văd ca prin puterea mare
A Domnului, au izbândit

Și îngâmfarea iî conduce
Vor supăra pe Dumnezeu
Când a lor jerfe le vor duce
Să pună pe Altarul Sau

Caci Domnul la toți le vorbește
Prin vise și vedenii arată
Și tuturor le proorocește
Că viața lor, trebuie schimbată

Iar despre Galaad vorbește
De idolii ce și-au făcut
Și vitele ce le jertfește
Fără valoare, s-au făcut.

va urma