Iluminare

Când iubirea influenţează
Mersul vieţii spre mai bine,
Ea paşii tăi ţi-i îndreptează,
Asupra a ce faci, veghează
Să umbli pe cărări divine...

Atunci, vei fi chiar alinare
Pentru dureri şi suferinţe,
A celui ce e-n aşteptare
Un balsam spre vindecare
Adus din dulci făgăduinţe.

Când iubirea-ţi călăuzeşte
Intenţiile, ca tot să-mpaci,
Atunci pe sine se jertfeşte
Şi tot mai mult se umileşte
În toate câte-n juru-ţi faci.

Nu vei mai fi ca şi-o aramă
Sau un chimval zăngănitor,
Care în sunete el cheamă
Pe semeni să ia în seamă,
Să-şi spună laudele în cor.

Când iubirea-n tot primează
Şi îi dai locul cel din frunte,
Atunci în rugă priveghează
Şi fiinţa-ţi toată guvernează
Principiu-n trebile mărunte...

Puterea-i sfântă, jertfitoare,
S-o arăta în rodul credinţei,
Căci prin măreaţa iluminare
Privind la cruce Jertfa mare,
Păşeşti pe drumul biruinţei.

Flavius Laurian Duverna
16 noiembrie 2013