O rază-a străbătut până la mine
Și-ndată viața mea a luminat:
Din cer venise să mă lumineze,
Să-nsenineze cerul înnorat.

Căci eu zăceam de mult în întuneric
Și bâjbâiam ca orbul Bartimeu
Și am ajuns atâta de nemernic
Și-aproape c-am uitat de Dumnezeu.

Eu părăsisem Calea cea îngustă,
O confundasem cu-n drum mărginit
De peisaje cu verdeață multă,
Dar vai, finalul devenea cumplit.

Și m-am oprit la timp din alergare
Că îmi sleise trupul ca un rob
Și-am înțeles atunci a Lui chemare
'Nainte să devin un jalnic ciob.

Căci mă iubea și mă dorea aproape:
Să fiu o stea pe cerul Său sfințit
Și de atunci mi-a picurat pe pleoape
Lumina lină și mă știu iubit.

Galati, Cristina Magdalena Francu