Mirilor

Privesc la tine, mire-ales.
Și cred că știi , onoare ai :
Să fii asemeni lui Isus,
Miresei dragoste să dai !

Nu obligație , corvoadă.
Ci sărbătoare și cadou...
Iubire ce mereu abundă,
Un cântec despre Dumnezeu !

Și orice gând, orice simțire,
În zâmbet tu să convertești.
Și norii ce vor fi în viață,
Prin glasul tău să risipești !

Și tu , mireasă, ești gătită,
Cununa mirelui să fii...
Și respectându-l bucuroasă,
Să-l porți cu drag spre veșnicii !

Un mic secret , în pragul casei,
L-am auzit din cei bătrâni :
Iubirea crește, de-i udată,
Doar prin cuvânt și rugăciuni !

Și niciodată să nu fie,
Uitată clipa la altar...
Iubirea voastră fie vie,
improspătată iar și iar !