Când sunt cu Tine cerul mi-e aproape;
atât de-aproape că pot să-l ating.
Iar boabele de lacrimi de sub pleoape
sub alinarea Ta duioasă mi se frâng.

Clipa prezentă parcă e desprinsă
dintr-o poveste cu „A fost odat’”.
Inima mi-e de-a Ta inimă prinsă
şi n-o să se despartă niciodat’.

Iubirea noastră se descrie-n versuri,
în note pe al cerului album.
Iubirea noastră aşezată-n cânturi
străbate spaţiul timpului de-acum.

În leagănul iubirii ce ne ţine
se nasc frumoase amintiri în doi.
Puterea ei ne poartă pe coline
şi-n văi uscate fără pic de ploi...

Când sunt cu Tine cerul nu-i departe.
Nu e departe că de vreau l-ating
când degete aşez împreunate
şi focul rugăciunii nu îl sting.

Galaţi, Cristina Magdalena Francu