Pe Dumnezeu, spunea mai ieri
Prietena mea credincioasă,
Nu-l părăseşti zicând aşa:
“Nu te mai vreau la mine-n casă!”
Ori: “Vreau să pleci din viaţa mea!”
Căci niciun om aşa nu zice,
Dar spune: “Eu am calea mea
Şi vreau ca să trăiesc ferice
Făcând ce-mi place, fiindcă eu
Am suflet bun şi sunt de treabă!”
Nu auzim aşa mereu?
Nu zice-aşa o lume-ntreagă?
Îi eşti vrăjmaş lui Dumnezeu
Când nu-mplineşti porunca-I sfântă,
Când te conduce vechiul “eu”
Şi pofte rele te frământă.
Chiar şi când treci nepăsător
Pe lângă cel de lângă tine,
Când nu-i dai mână de-ajutor
Şi nici nu-i spui ce-i sfânt şi bine.
Te depărtezi de Dumnezeu
Precum Cain odinioară
Când deschizi uşa celui rău,
Cel care minte şi omoară.
Fugi de la faţa Domnului
Şi din a dragostei lumină,
Ajungi un rob al răului
Şi încărcat vei fi de vină.
De-aceea, Doamne, te-aş ruga
Să nu mă laşi s-ascult de fire,
Ci să ascult de voia Ta
Căci Tu dai, Doamne, mântuire.
Ajută-mă mereu s-ascult
Şoptirea dulce şi curată
Ce mi-o trimiţi prin Duhul Sfânt.
De El s-ascult vreau, viaţa toată.