Drumul spre Cetatea Sfântă

De la cruce la cununa, cea de slavă-a răsplătirii
Este-un drum bătătorit de Isus, Domnul măririi,
Este drumul de la ieslea din staul, din Betleem,
Prunc fiind şi prigonit, purtând marele blestem
Exemplificat prin Jertfă, sus la Golgota jertfirii
Ca astfel să împlinească planul sfânt al mântuirii.

Păcatul l-a luat asupra-I, ducând a lumii povară
Şi-a purtat-o în batjocuri, în chinuri şi în ocară,
Prin Sfânta-I neprihănire, haru-a fost instaurat
Şi la viaţa cea eternă lumea-ntreagă a chemat,
În timp ce iubirea-I mare a fost alungată afară
Poticnindu-se în piaţa, cea de obşte seculară.

El S-a dus să pregătească locul în sfânta cetate
Pentru cel care acceptă mântuirea în dreptate,
Cum este ea oferită-n planul ceresc de salvare
Ca prin Jertfa de la cruce, să afle răscumpărare,
Şi-n neprihănirea sfântă, păcatele-a-i fi iertate,
Căci prin sângele-I vărsat, ele-au fost înlăturate.

Şi-astfel viaţa e o luptă, e un marş necontenit
Mergând mereu înainte, spre căminul cel iubit,
Spre Edenul minunat, patria scumpă cerească
Cu Noul Ierusalim, cel care-i nădejdea noastră,
Colierul cel mai scump, pentru-oricare mântuit
Cu speranţa lui supremă, în Domnul ce-a biruit.

Porţile-i sfinte de aur, îmbrăcate-n mărgăritare
Prin lumina transparentă de cristal luminătoare
Vor reflecta slava scumpă, a Celui ce-i Creator,
Care-n Jertfa cea sublimă, S-a făcut Mântuitor
Împlinind la cruce sus, planul de răscumpărare,
Pentru lumea cea pierdută şi-a ei viaţă viitoare.

Cetatea va fi comoara, cea dorită şi-aşteptată
De toţi peregrinii care, în imnuri a fost cântată;
Oferind din pomul vieţii, fructe, în fiecare lună,
Isus, Domnu-i va-nsoţi, veşnic de a fi-mpreună
În lumina-i de iaspis, ce de-a pururi e-mbrăcată
În splendori de nedescris, ca o oază fermecată.

Şi-acolo, ei vor cunoaşte, aflând mari minunăţii
Nedescrise în inspiraţii, necântate în simfonii,
Şi le-or cerceta învăţând, sub Protecţia Divină
Urmărind descoperiri noi, prin razele de lumină,
Ce vor trece în torente-ntr-un izvor de bucurii
Fremătând uşor şi dulce, -n susur lin de armonii.

Zi de zi, spre alte culmi, cu viaţa cea nesfârşită
Când ani nu s-or număra, fiind suavă şi tihnită,
Glasuri mii, şi zeci de mii, vor cânta în osanale
Slavă Acelui ce e vrednic, pentru minunile Sale,
Pentru mântuirea scumpă, pentru viaţa fericită,
Pentru dragostea eternă, în principii, neclintită.

Flavius Laurian Dverna
22 noiembrie 2013