Proorocii noi, împotriva Israelului
(Amos cap. 5)


Prin Amos, Domnul prorocește
Că Israelul, va cădea
A Lui fecioară, o numeşte
Aceasta, e cetatea Sa

Cetatea la lupta va scoate
O mie, dacă vor ieşi
O sută numai se socoate
Din cei scoşi, dacă vor mai fii

Cetatea care scoate o sută
Cu zece oameni, va sfârşi
Gura Domnului nu e mută
Şi tuturor, le va vorbi

Să nu mai caute Betelul
Şi prin Bet-Şeba, să nu treacă
Ţintă, nu le fie Ghilgalul
Cenuşă, or să se prefacă

Doar Domnul trebuie căutat
Ca ei, cu toţii să trăiască
Purtarea lor de s-a schimbat
Domnul, iar o să-i ocrotească

Căci Domnul bine Îi cunoaşte
Ei, prefac dreptul în pelin
Dreptatea o nesocoteşte
Şi sufletul de rău, li-e plin

Dar Domnul, toate le-a creat
Cerul măreţ şi plin de stele
Din neguri, zorile le-a dat
Mări înspumate, stau sub ele

Şi fulgerul El l-a făcut
Şi nimicirea a lăsat-o
Domnul e tare-I de temut
Întreaga lume a creat-o

Pe cei nedrepţi, El îi urăşte
Îi mustră pe cei îngâmfaţi,
Pe acela ce năpăstuieşte
Pe oameni, care sunt săraci

Pedeapsa peste ei o lasă
Şi-n ziduri mari, frumos cioplite
Nu-i va lăsa să aibe case
Căci toate, vor fi năruite

Nici viile ce le-au sădit
Din rodul lor, nu vor mai bea
Au fost răi şi-au nesocotit
Săracilor, n-au vrut să dea

Pe săraci îi nesocotesc
Al lor drept, îl calcă-n picioare
Ei iau mită şi-i asupresc
Necazul lor, deloc nu-i doare

Dar omul care-i înţelept
Caută binele să facă
Iar omul care e deştept
Cu Domnul cel drept, se împacă

Dacă ei nu se vor întoarce
Milă. Domnul nu va avea
Tot ce-au zidit, El va preface
Şi pacea Lui, nu le va da

Bocete peste tot vor fii
Când Ziua Domnului, s-arată
Şi în necaz se vor jeli
Şi plânsul are să-i înceapă

Domnul nu se va bucura
De daruri ce Îi sunt aduse
Cântece nu va asculta
Nici jertfe pe altare puse

Dreptatea El vrea să o vadă
Smerenia lor să o cunoască
În inima lor ca să creadă
Prin asta, pot sa-I dovedească.

va urma