Bobul de grâu

Un bob de grâu aruncat în vânt,
Nu poate prinde rădăcină în pământ,
Dar vorba dulce spusă cu înțelepciune,
Poate să aducă roadă, în inimile bune.

Bobul de grâu poate să încolțească,
Într-un pământ ce-i pregătit ca să rodească,
Iar omul care știe când să semene Cuvântul,
Are multă-nțelepciune și nu-l bate vântul.

Bobul de grâu ca să rodească trebuie întâi să moară,
C-apoi să crească și să aducă multă roadă,
Dar omul care viața nu și-o chibzuiește bine
Trudește zilnic iar la urmă, culege mărăcine.

Bobul de grâu e o comoară pentru omul gospodar,
Ce își mărește zilnic al inimi hambar,
El zilnic meditează și Îi mulțumește,
Celui Atotputernic ce-i binecuvintează glia și rodește.

Bobul de grâu păstrat cu grijă în hambar,
E în siguranță și nu-ncolțește în zadar,
Iar cel ce inima zilnic și-o păzește,
E plin de bucurie când Domnul îi vorbește.

Bobul de grâu este zdrobit ca să poată fi de folos,
Și-apoi să sature cu pâine chiar și pe cel necredincios,
Iar inima zdrobită are multă biruință,
Pe drumul vieții în viața de credință.

Bobul de grâu aduce rod numai în spic,
Fără să se gândească cât este el de mic,
Iar cel cu inima smerită și curată,
E-o binecuvântare, pentru adunarea toată.

Bobul de grâu n-a fost creat nicicum la întâmplare,
Ca să umple hambarele din lumea trecătoare,
Ci Domnul l-a creat ca să hrănească
Pe cel flămând în drum, spre Patria Crerească.

Să-i mulțumim din inimă Bunului nostru Dumnezeu
Pentru bobul de grâu ce-a rodit și-n acest an din greu,
Iar pentru cei care au hambarele pline
Să știe că Domnul Isus în curând vine,

Să te-ntrebe ce rod ai adus pe pământ aici jos,
Salvând de la moarte pe omul pierdut, păcătos,
Iar dacă cântarul te va găsi atunci ușor
Vei arde în flăcări cu cel nepăsător.

Astăzi tu ești chemat să fii grâu și nu neghină,
Să poți hrăni din pâinea vieții pe cel care suspină,
Iar în ziua cea mare să poți fi chemat
Fiu preaiubit prin sânge răscumpărat.

Gicu Cotleț
11/22/2013