Ultimele vedenii ale proorocului
(Amos cap 8,9)
În vedenie Domnu-i arată
Un coș uriaş, cu poame coapte
Și apoi Domnul îl întreabă
Ce-ar însemna, el ce socoate?
Şi când răspunsul l-a primit
Lui Amos, El direct i-a spus
Sfârşitul, acum a sosit
Poporul nu a fost supus
Cântul în gemet se preface
Şi trupuri moartea, vor vedea
Poporul deloc nu se întoarce
Din rău, să-şi schimbe calea sa
Să audă acei ce asupresc
Cei ce cântăresc necinstit
Acei ce înşală şi mânjesc
Şi nu au teamă de nimic
Acel ce poate cumpăra
Un om, pentru o încălţăminte
Acel ce neghină va da
În loc de grâu, acel ce minte
Dar Domnul care totul vede
Pe a lui Iacov slavă jură
Pe ei nu îi mai poate crede
Că sunt nedrepţi şi totul fură
Pedeapsa curând le va da
Cu toţi ca să se jeluiască
Pământul va cutremura
Şi apele mari, or să crească
În ziua aceea înfricoşată
Şi soarele va asfinţi
Chiar când amiaza se arată
Cerul, de tot se va înnegri
În jale, sărbători preface
Şi în bocire a lor cânt
A lor coapse are să îmbrace
Cu saci, pleşuvi vor fii curând
În jale țara o aruncă
Nu le va arde de cântat
Şi omenirea o înspăimântă
Când vor vedea ce le-a fost dat
Setea şi foamea-i va cuprinde
Chiar de Cuvântul Domnului
Iar inima lor se aprinde
Vor suferi de dorul Lui
Pribegi vor fii, vor tot umbla
Şi fără rost, cu toţi vor fii
Pe Domnul Îl vor căuta
Dar, nu Îl vor putea găsi
Şi toţi cei tineri vor cădea
Cei care jură pe păcat
Cu toţii pe jos s-or afla
Niciunul, nu va fii sculat
Apoi, lui Amos i se arată
Cum Domnul stă pe un altar
Şi Îl îndeamnă ca sa bată
Ca totul, să zdrobească iar
Să se cutremure uşiorii
Totul, să fie sfărâmat
Pe ei să-i cuprindă fiorii
Căci Domnul este supărat
Cu toţi să fie nimiciţi
Cei ce cu viaţă vor scăpa
De sabie vor fii sfârşiţi
Niciunul, nu va rămânea
Niciunul nu se poate ascunde
De ochii Domnului Ceresc
În orişicare loc pătrunde
De orişiunde, îi privesc
Când Domnul atinge pământul
Locuitorii se jelesc
Ei nu au ținut legământul
Şi acuma, în teamă trăiesc
Cămara Domnului e sus
În Ceruri ea este făcută
Peste pământ cerul l-a pus
Pământul, apele îl udă
Pe Israel Domnul îl ceartă
E hotărât ca să-l zdrobească
Şi pe puţini, Domnul îi iartă
Un nou popor ca să clădească
Din cortul lui David va drege
Şi ce-a voii, va repara
El, din dărâmături culege
Şi-o ţară, iar va ridica
Edomul ca să-l stăpânească
Şi Neamurile ce ascultă
Acolo iar să locuiască
Şi bucurie va fii multă
Pe prinşii de război i-aduce
Cetăţi noi, aici s-or zidi
Cu înţelepciune-I va conduce
Şi iaraşi, bine vor trăi
Şi vor sădi şi vin vor bea
Grădinile de roade-s pline
Sătui vor fi şi vor mânca
Şi-n a lor ţară vor rămâne.
Sfărşit.
Câmpia Turzii, 20 noiembrie 2013