Păcatul repetat nu poate
Să fie prea uşor iertat
Deşi Hristosul, pentru toate
Plăti, când fu, crucificat.

Dar cugetul ce stă de strajă
(Căci pentru asta ne-a fost dat,
Să ţină conştiinţa trează)
Dacă repeţi vreun păcat,

Chiar conştiinţa se pătează
De-atât cât ai păcătuit
Şi cugetul nu mai veghează,
Ca să mai poţi fi mântuit.

Nu mai trezeşte pocăinţa,
Să-ţi pare rău c-ai supărat
Pe Dumnezeu şi necredinţa,
Încet-încet, s-a instalat.

Începi să cauţi mii de scuze
Pentru păcatul săvârşit
Vrei cugetul să nu te-acuze,
Să nu mai simţi că ai greşit.

De-aceea Domnul Isus spune
Femeii prinsă în păcat
(Deşi cu piatra n-o răpuse)
Să nu mai facă niciodat’!

Căci cel care păcătuieşte
Şi nu se poate pocăi,
Acela nu se mântuieşte,
Cu moartea însăşi va plăti.

Dar Dumnezeu, în mila-I mare
Mai poate cugetul spăla,
Să poată fi din nou în stare
Să stea de strajă-n fiinţa ta.

Ajută-mă, o, sfinte Tată
Să-mi păstrez cugetul curat,
Să stea de strajă viaţa toată,
Să biruiesc orice păcat!

Şterge, Te rog, Doamne Isuse,
Oglinda cugetului meu
Ca şi păcatele nespuse,
Dar care-atârnă-atât de greu.

Să le aduc la suprafaţă,
Ca să mă doară-al meu păcat
Şi în întreaga mea viaţă
Să nu le mai repet vreodat’.

Vrăjmaşul să nu aibă-n mine
Nimic. Să nu pot fi legat!
Ci să trăiesc doar pentru Tine,
O, Doamne binecuvântat!