Iona fuge de fața Domnului
(Iona cap. 1)

Cuvântul Domnului îl cheamă
Pe Iona ca să Îl slujească.
I-arată ce să facă-n grabă,
A Lui poruncă să împlinească.

Iona, fiul lui Amitai,
Înspre Ninive a fost trimis
Să spună celor ce stăteau
Toate ce Domnul a transmis.

Că este multă răutate
Şi ea, la ceruri s-a suit
Şi nedreptate este-n toate
Iar Domnul e nemulțumit.

Dar Iona nu a ascultat
Ce Domnul său i-a poruncit.
El o corabie a luat;
Să fugă la Tars, s-a gândit.

Spre Iafo el s-a coborât;
De fata Domnului fugea.
Şi o corabie a găsit
Care spre Tars, se îndrepta.

El preţul drumului plăteşte
Cu ceilalți călători s-a dus
Apoi corabia porneşte
Dar prea departe, n-a ajuns.

Domnul pe Iona l-a văzut
Şi-un vânt năpraznic s-a stârnit
Căci Domnului nu i-a plăcut;
Porunca, Iona n-a împlinit.

Corabia se legăna;
Încheieturile-i trosneau
Aproape că se dezmembra.
Corăbierii toţi strigau.

Corabia toată au golit-o,
Uneltele le-au aruncat
Şi mai uşoară au făcut-o.
Şi toţi spre Domnul au strigat.

Dar Iona s-a refugiat,
În fundul vasului stătea.
Acolo el s-a aşezat
Şi să se culce se gândea.

Apoi pe loc a adormit
Parcă era nepăsător.
La el cârmaciul a venit,
Cu mâna, l-a atins uşor,

L-a îndemnat ca să se roage
La Domnul pe care-L slujea
Căci poate Dumnezeu se întoarce
Şi viaţa lor o va salva.

La sorţi s-au hotărât să tragă
Să vadă cine-i vinovat,
De s-a întâmplat cu toţi să treacă
Prin toate, câte a urmat.

Apoi pe el l-au întrebat
De unde vine, cine este?
Ce meserie a practicat
Şi de ce, aici se găseşte?

Le-a spus că el este evreu
Şi ce Domnul i-a poruncit,
Că-i temător de Dumnezeu
Dar porunca nu a împlinit.

Atunci cu toţi au înţeles
Că Iona, nu a ascultat.
Acuma nu aveau de ales
Şi pe Iona l-au îndemnat

O rezolvare să găsească
Ca Domnul pe toţi să îi ierte
Şi oamenii ca să trăiască,
Pe Iona, să nu îl mai certe,

Furtuna să se potolească,
Cu toţii la Tars, ca s-ajungă,
Doar singur Iona să plătească
C-a vrut de Domnul lui, să fugă.

Corăbierii toţi vâsleau
Dar ei nu mai aveau putere.
Iar apele, mai mari creşteau;
La Domnul strigau cu durere.

Pe Dumnezeu ei îl rugau
Să aibă de ei îndurare.
În limba lor ei îi vorbeau
Ca să nu se înece în mare.

Soluţia Iona găseşte:
Cere să fie aruncat
În mare, şi atunci se opreşte
Furtuna, care s-a iscat.

Atunci chiar pe loc s-a oprit
Iar oamenii s-au ‘spăimântat.
De Domnul ei s-au îngrozit
Şi fiecare s-a rugat.

Jertfe au adus şi jurăminte
Ei Domnului toţi au făcut.
Vedeau acele lucruri sfinte;
Sub ochii lor, s-au petrecut.

Iona în apa a ajuns;
Aici s-a pus pe înotat.
Un peşte mare l-a ajuns
Care pe Iona, l-a mâncat.

Trei zile şi trei nopți a stat
În peştele ce l-a înghiţit.
Aicea Iona s-a rugat,
De Domnul nu a mai fugit.


va urma