Stârpește Doamne mărăcinii
Căci tot nu le-am găsit folosul
Și-acolo unde-abundă spinii
Să se înalțe chiparosul...

Stârpește Doamne mărăcinii
Din inimile tuturor
Și fă Tu să dispară spinii
Din preaiubitul Tău popor.

Și-n sufletul cu mărăcini
În care-abundă spinii urii
Să prindă mirtul rădăcini,
Să-abunde florile iubirii.

Stârpește Doamne roada firii
Și dă-ne inimi noi, curate
Iar chiparosul mântuirii
Să se înalțe peste moarte,

Și mirtul dragostei curate
Să inunde al inimii ogor,
Mireasma tainelor preaînalte
Să parfumeze al Tău popor.

Al nostru caracter să fie
La fel c-al lui Isus Hristos,
Să fim o Evanghelie vie
Vestind pe Domnul glorios.

Prin văile spinoasei firi
Să crească falnici chiparoși,
Și rodul veșnicei iubiri
Să facă și din noi Hristoși.

Fă Doamne din ființa noastră
Făclie arzândă pentru cer
Și spini în ea să nu mai crească
Nici rodul fructelor ce pier.

Să crească mirtul mai cu spor
Și chiparosul tot mai falnic;
Să fie un semn nepieritor
Spre a Ta slavă, Doamne veșnic .

Și-acolo unde mărăcinii
Au tot crescut în voia lor
Să-apară roadele luminii
Sădite de Mântuitor.

Și fă o vie transformare
În caracterul deformat
A tuturor a celor care
Cuvântul Tău l-au lepădat.

Curați și plini de Duh să fim,
Să creștem falnici în credință,
Splendoarea Ta s-o oglindim
Trăind Divina-Ți biruință.

Și-acest rod nou și minunat
Întreg pământul să-l umbrească,
Spre slava Domnului Preaînalt
Mereu mai glorios să crească.

Și-Ți mulțumim de Mântuirea
Care prin har ne-o dăruiești,
Și bunătatea-Ți și iubirea
Ce zi de zi ne-o dovedești.

Zaragoza 23/11/2013
de Ioan Hapca (Ionică)