Trista înnoire

Autor: Flavius Laurian Duverna | Album: Pasteluri | Tematica: Zidire spirituala
Resursa adaugata de Duverna in 25/11/2013

Trista înnoire

În toamna vechiului pământ
Cu-a lui poveste milenară,
Se scutură frunzele-n vânt
Şi se desprind luând avânt,
În zborul trist, ultima oară
În freamătul ce se coboară
Lipsite de-al nobleţei cânt.

Pământul negru-l înveleşte
Cu-a lor hlamidă colorată,
Până ce-n sol ea putrezeşte,
Cu nutrienţi, ’l-mbogăţeşte
După ce-n el, e-ncorporată
Şi-n circuit spre-a fi redată
Când primăvara iar soseşte.

Şi-astfel nimic nu se pierde,
Totul se-adaugă-n natură -
Prin transformarea în verde
Puterea Domnului se vede,
În frumuseţea-i ce concură
Dup-anotimp şi conjuctură
Cum Tatăl Creatorul crede.

Şi pân-la noua... reaşezare
A cerului şi-un nou pământ,
Trecute prin sfânta creare
A dragostei cea salvatoare,
Privi-vom frunzele-n avânt
În zborul lor, duse de vânt
Până la noua transformare.

Flavius Laurian Duverna
25 noiembrie 2013

Amin. Doamne adă mai de grabă ziua transformării noastre când într-o clipită, la cea din urmă trâmbiță, morții în Hristos vor învia și cei vii vor fi transformați și vor primi trupuri de slavă, veșnice și glorioase. Ziditoare și bogate aceste versuri și pline de încurajare pt. că deschid ochii spre nădejdea chemării și vieții noastre în Hristos Domnul. Domnul să vă binecuvânteze.

Adăugat în 25/11/2013 de Ioanhapca

Asa este, si noi suntem frunze de vant in transformare si boabe de grau ce trebuie sa moara, pentru ca rod bogat sa avem, dupa ploaia tarzie din primavara!

Adăugat în 25/11/2013 de loredanam