Te-a aşezat Stăpânul în grădină
ca să rodeşti Porunca Lui,
să nu ai viermi la rădăcină,
să bei din Apa Vie, nu... a nimănui.
Te-a aşezat ca să dai roadă
căci El ţi-a pus la rădăcină,
CUVÂNTUL, vrednicie-hrană,
ce-n faţa Sa şi cerul i se închină.
... Să înfrunzeşti în caldă primăvară,
atât cât pomul să-ţi fie hrănit,
... să înfloreşti în alb,
Mireasa Prinţului Iubit.
În vară să te coci la Soare,
maturizarea s-o primesti
ca-n toamnă roada-ţi fie dulce,
prin rod pe alţii să-i hrăneşti.
Aşteaptă anotimpurile toate
să treacă ''hotărâte'' peste tine,
chiar de mai bat furtuni, si ploi-puhoi
ce aruncă-n ''rodu-n pârguire''.
Stăpânul, Singurul, priveşte, te ştie şi doar
El hotărăşte ce-i bun în rod să ducă-n veşnicie.
E ''tratamentul '' ce te ţine un rod dulce
Când alţi pomi sunt flămânzi şi goi în jurul tău.
Păztrează-ţi din dulceaţa-n ascultare;
Stăpânul va culege dulcele chiar din noroi.
Te lasă prelucrat de mâna cea divina,
Rodeşte, ţine-te curat!
Căci este gata Grădinarul ca să vină
să-ţi ducă ascultarea în cerul sfânt şi 'nalt.