În viaţa ta faci uneori
Greşeli întâmplătoare
Ce croncănesc ca nişte ciori
Ţipând asurzitoare.
Priveşti pierdut şi părăsit
Cum inelează vina
Gândindu-te nefericit –
Te-a divulga lumina.
Ai vrea să fugi şi să dispari
Un gând să nu te vadă
Departe de la ochii mari
Şi râsete cu coadă.
Dorindu-ţi să te mistuieşti
Cu faţă şi cu nume
Să nu mai ştie cine eşti
Nici lume, nici nelume.
Dar ştii că vina te-a găsi
Cât nu te vei ascunde
De însutit te-a-nvinui
Oricând şi orişiunde.
Mai bine-i ca să stai acum
În centrul vijeliei
La-această margine de drum
Unde te-a prins urgia.
Te vei simţi, poate, olog
Când te va rupe firea...
„Isuse, iartă-mă, Te rog,
Că Ţi-am pătat Iubirea.
Îmi pare rău că stau aşa –
Un vinovat în toate,
Dară decât m-aş pitula
Mai bine Tu mă bate.
Şi pentru ceea ce-am făcut
Cu gândul şi cu faptă,
Şi pentru sângele-Ţi pierdut
Şi Dragostea-Ţi călcată.
Dar fie preţul cel mai greu
Orice de mi s-a cere –
Celui lovit de răul meu
Dă-i, Doamne, mângâiere.
Să nu rămână-nveninat
Scuipat de o nimică,
Să nu se simtă-nsingurat
Cum eu am fost în frică.
Ceva să-i faci, ceva să-i spui
Să n-aibă supărare,
Până-oi ajunge-n faţa lui
Ca să îmi cer iertare.”
Poezia de mai sus e scrisă câțiva ani în urmă. Nu m-am gândit s-o postez vre-odată, dar iată i-a venit pe neașteptate timpul. Postând poezia „Poeților creștini” am înțeles apoi că totuși trebuia să dau niște lămuriri, cu toate că nu sufăr să-mi lămuresc versurile. Dar azi am înțeles că am greșit. Posibil mulți cititori se întreabă și chiar se miră de unde aș ști eu atât de bine oamenii din prima parte(15 strofe) . E foarte simplu pe dânșii îi cheamă victor bragagiu. Când arăți cu un deget patru arată spre tine. Am arătat cu un deget la cel ce e demn de a fi poet creștin, iar patru degete m-au arătat pe mine(trei strofe sunt pentru degetul mare) . Da, dragi cititori eroii (toți eroii versurilor mele) sunt eu și cei negativi și cei pozitivi. Posibil sunt oameni fericiți care sunt absolut curați ori sfinți - fericiți sunt ei(nu ironizez deloc) din păcate am și ipocrizie, și lașitate, și pofte, pofte, pofte... Mă rog lui Isus să cresc la creatorul din ultimele patru strofe. Poate am dus pe cineva în eroare. Poate am ofensat pe cineva. În fața Domnului îmi cer iertare. Din primul rând și, uneori, până-n ultimul rând versurile „Poeților creștini” au un singur personaj - eu singur. Dumnezeu să Vă binecuvânteze și sper că sunteți mai fericiți decât mine. Amin!
este ,și nu trebuie să fie niciodată ascuns,pentru ca noi care-L cunoaștem să ne bucurăm de frumusețea și strălacirea Lui și cei care nu-L cunosc ,să-L poată vedea și să-Lpoată primi în viața lor.În scriptură scrie că dacă trâmbița nu dă un semnal deslușit,nu poate fi înțeles.Toate semnalele noastr trebuie să fie deslușite și să conducă la Cristosul mântuitor.
Cât despre fățărnicie,frică șipofte Domnul Dmnezeul nostru să ne ajute să scăpăm de ele,căci toate
ne scot în afara perimetrului mântiri.
Todeauna ți-am scris cu nădejdea că mă vei înțelege,astăzi nădejdea mea este mai mare pentru că eu cred că tot ce sa întâmplat este prin voia Domnului care te-a adus la orăscruce ca să-ți deschidă un drum să te întorci la simplitatea poeziilor tale de început pe care le-am citit și sunt
minunate.Te salut cu multă dragoste cu pacea Domnului Isus.
Dacă o treaptă e pășită nu sai înapoi pe ea să te ridici pe scară. Domnul nu mi-a dat nici un fel de muncă ori lucrare cum susțin unii cititori. Dacă ar fi așa El mi-ar fi spus-o. „Reusrsele Creștine” îmi sunt o școală ca și cei 15 ani în care n-am postat, practic n-am recitat nimic. Trecutul va fi tot timpul trecut și va rămânea trecut. Ceea ce scriu acum nu are popularitate. Pofte am, de ce să mint să devin „cel mai mare poet creștin”, dar Dumnezeu îmi dă poeziile acestea. Nu demult am vrut să închei definitiv cu postările. Dar o soră(nu-i voi spune numele) a simțit și m-a reținut(nu prima dată). Vă dau numai o frază din răvașul ei: „Eu -si alții- vă așteptăm cu nerabdare versurile pe "resursecrestine". Iar măcar pentru o mână de oameni se merită efortul... ” Dumnezeu nu dorește să se scrie poezie „pentru toți”, ci „pentru fiecare”. Și dacă mie mi s-a dat să scriu pentru „o mână de oameni” voi scri măcar toată viața. Poftele mele ar pofti ceva mai mult pentru firea mea, dar Isus hotărăște, nu eu. Și-I mulțumesc pentru aceasta. Se vede că eu pot rezista și fără cititori. Vreau să Vă mulțumesc tuturor mulțămiți și nemulțămiți fără deosebire că deschideți fila cu numele meu. Dar dacă nu-L descoperiți pe Isus în rândurile mele, nu vă grăbiți să hotărâți că El nu este acolo. Dacă Duhul Sfânt e în mine este normal să fie și în rândurile scrise. Personal dacă nu înțeleg un autor ori nu-mi place eu nu-l citesc și nu am nici un fel de pretenții către dânsul. Și de s-or găsi persoane care îl vor înțelege eu numai mă voi bucura știind cât e de dificil să rupi din tine versuri. Dumnezeu să Vă binecuvânteze!