Când cercetarea Ta, mă-ndeamnă la cuvinte,
Şi-mi tulbura esenţa trăirii în zidire,
Mă cheamă cu sfială, mai mult să iau aminte,
Să-Ţi înţeleg rostirea, Preabunule Părinte,
Să nu cad pradă vie, trăirii in neştire.

Şi-am înţeles că totul, e mult, mult mai profund,
Iar taine fără număr, plutesc, dar şi aşteaptă,
Descoperirea. Inţelepciune cer, să pot să le pătrund,
Să-mi fii in căutare, când eu vreau sa răspund,
Elucidare sfântă, si călăuză dreaptă.

Şi-atunci m-aplec smerită, cu-ntreaga mea fiinţă,
Recunoscând, o, Doamne, a Ta putere mare,
Ce-n orişice secundă, mă-ndeamnă la căintă,
Prin legile iubirii, prin marea de credintă,
Sub stăpânirea unor, semne de întrebare.

Iar dacă îndoiala, sau ezitarea-n sine,
Acoperă răspunsul, plasându-l în crepuscul,
Există însa Harul, ce L-ai trimis în mine,
Şi-mi suprimează "eul" să văd şi clar, şi bine,
Că faţă de Splendoarea-Ţi, sunt ne'nsemnat, minuscul.

Dar dragostea-Ţi supremă, m-atrage-n ascendent,
Căci voia Ta spre-a creşte, pe toţi ce i-ai chemat,
Nu va găsi pe Tera nici un impediment,
Tu ne hrăneşti cu mană, trăind incandescent,
Spre-a fi maturi, ca Tine, de neânduplecat.

Chiar dacă mai sunt slove, ce taina îşi păstrează,
Şi simt neputincioasă ca n-am nici un răspuns,
Te rog cu îndrăzneală, fiinţa-mi luminează,
Lucrează cu putere, şi-mi ţine mintea trează,
Să simt, mergând spre ţintă, că Harul mi-e deajuns.

Dar de găseşti cu cale, Tu, Tată, pe deplin,
Să Te descopăr Doamne, o, fă-o chiar acum,
Să nu-mi inunde ţinta, nici un infim suspin,
Cu Tine să descopăr dulceaţa din pelin,
Şi-apoi, sa merg cu Tine, nedespărţit pe drum!


AMIN