Să poți vedea un Cer senin și însorit
Și-atunci când norii plâng pe fața ta,
Căci porți sub pleoape pe-al inimii zenit
Al Iubirii sfinte, blând Soare infinit
Ce nu-L coboară seri, nopți nu-L pot alunga.

Să simți sub talpă iarba de mătasă,
Când calci prin vale peste mărăcini,
În Duhul să atingi crâmpeie de Acasă,
Când însetat de zbor, dorul te-apasă
Și pașii obosiți calcă tot mai străini.

Să poți în inimă s-auzi Noua Cântare,
Când țipătul durerii cutremură țărâna
Iar buciume se tânguiesc în înserare,
Să te-acordezi în armonii nepieritoare,
Să dai slavă Lui Isus, întotdeauna.

Să poți păstra în câmpul minții tale,
Gândul curat, de Dumnezeu sfințit,
Chiar de-l pândesc adâncuri abisale,
În fapte să-l zidești pe-a vieții cale,
Ca rod bogat trimis în Cerul infinit.

Să poți când cercul împrejur se strânge,
Zăgazuri, stăvilare de obezi să treci,
Să te reverși în lacrimi ca de sânge,
Căci treizeci de arginți pot o iubire-nvinge,
Să ierți vândut și să iubești în veci.

Să poți iubi și când iubirea doare,
Doar apă curată să-ți curgă din răni,
Chiar dacă în jur e ura cât o mare,
Inima ta să fie oceane de iertare,
Să binecuvântezi și să nu blestemi.

Să poți primi osânda, Golgota ca vatră,
Ca firea ta pe cruce să moară răstignită,
Iar Duhul Sfânt să-ți umple ființa toată,
C-ai fost răscumpărat cu scumpă plată
Și în Isus putea-vei să-nvingi orice ispită.

Amin!


Mătasă=mătase ( regionalism)