Se scutură norii de brumă
Şi tainic domneşte-nserarea,
Sub hainele grele de humă
Se-ascunde lumina şi sarea.
Şi bobul scăpat din desagă
Se luptă cu propria trezire,
Căci viaţa-i e scumpă şi dragă
Şi plin de... preaplin şi iubire.

Se sparge-nvelişul de piatră
Şi vrejul ţâşneşte spre viaţă,
Strânsoarea în urmă-i lăsată,
E noapte şi-i iar dimineaţă.
Pe solu-ngheţat, promoroacă,
Îmbracă golaşa natură
Ce pare atât de săracă...
Doar vreascuri, ţărână şi zgură.

Dar picurul cald de Lumină,
Se-nalţă ca vrejul, spre cer
Ghidat de o pronie divină,
Dezleagă al vieţii mister.
Oceanele-şi leapădă sarea,
Dând gust bucatelor fade,
Străluce în flacără zarea,
În umbre aşteaptă iscoade.

Un zvon se propagă şi-aduce
Speranţă şi-o Bunăvestire
Pe ceruri Luceafăr străluce,
Deşteaptă-te tu, omenire!
O iesle dezvăluie planul
Ce-l are Sfinţirea pe glie
Un Prunc ne îmbucură anul
Cu har şi cu dor de vecie.

În linie-orizontul vorbeşte
Când cerul sărută pământul,
Dumnezeu creatura-Şi iubeşte
Trimiţând spre-mpăcare Cuvântul.
Se naşte o Stea şi-o apune,
Dar ea niciodată nu moare,
Străluce de veacuri şi spune:
"Sunt drumul spre Soare-răsare!"

Preambulul... scopul, menirea
Ce-o are micuţa Făptură,
E de a salva omenirea...
Aşa este scris în Scriptură!
O iesle, sfinţenie şi-o cruce
O naştere, moarte-nălţare,
Cărări ce spre ceruri ne duce,
Bucuraţi-vă astăzi popoare!

Se naşte Mesia-ntr-o iesle,
Din dragoste vrea ca să moară,
Nu e un basm, nu-i poveste,
Ce astăzi o-auzi prima oară,
Prin har, Dumnezeu ne vorbeşte,
"Acesta Mi-e Fiu Preaiubit!"
Daţi slavă, căci ne mai iubeşte,
Deşi noi L-am vrut răstignit...

09/12/13, Barcelona-Lucica Boltasu