Cu câtă cruzime păcatul lucrează

Cu câtă cruzime păcatul lucrează,
În rău schimbă oameni şi îi face hidoşi,
Când ajunge stăpân orice bine sfidează,
El chinuie suflete şi împovărează,
Aşa ajung mulţi: cruzi, răi, nemiloşi.

Dar slăvit fie Domnul şi mila lui mare,
Pe când noi eram robiţi, rătăciţi,
El s-a întrupat să aducă salvare,
A dat un decret de eliberare,
Prin credinţa în El suntem mântuiţi.

Cu câtă îndârjire "cel rău" unelteşte,
Răcneşte ca leul ce sfâşie-o pradă,
Atent deghizat, viclean când vorbeşte,
Te minte "frumos" când în ochi te priveşte,
Pe mulţi îi împiedică lumina să vadă.

Dar slăvit fie Domnul Păstorul cel Mare,
Din cerul înalt la noi a venit,
Făcutu-sa om să aducă iertare,
Prin rănile lui ne-a dat vindecare,
Mulţi "prinşi de război" El a izbăvit.

Cu câtă putere se luptă „vrăşmaşul”,
Orbit de mândrie profund răzvrătit,
În oamenii mândri îşi face sălaşul,
Pe unde el calcă e veşted imaşul,
În veci fără har, în veci împietrit.

Dar slăvit fie Domnul ce toată puterea,
Primit-a în ceruri şi jos pe pământ,
El poate la morţi porunci învierea,
Acei ce-L ascultă primesc înfierea,
Semnată cu sângele unui nou legământ.

Cu câtă răceală-i respins Împăratul,
El bate la porţi cu lanţ ferecate,
În casă nu-i loc când stăpân este omul,
Ce doarme adânc cupris fiind de somnul,
Păcatelor care îl duc înspre moarte.

Dar slăvit fie Domnul că lucrează în lume,
Prin Duhul lui Sfânt şi Cuvântul sfinţit,
El vrea ca în oameni păcatul să curme,
Pe umerii lui să ne poarte spre culme,
Spre locul din cer ce ne-a pregătit.

de Teodor Groza
09.12.2013
Vişeu de Sus