Obadia, continuă să vorbească
(Obadia cap. 1)


Nenorocirea i-a dorit
La al sau frate, neîncetat
S-a bucurat și s-a fălit
Căci pe el, Domnul l-a cruțat

Nu s-a gândit că va veni
O zi plină de răzbunare
În care el nu va găsi
La al său Tată, alinare

Caci faptele-i sunt răsplătite
Așa precum el a făcut
De Domnul toate sunt văzute
Căci El e drept, e de temut

Și Neamurile vor primi
Pedeapsă, după fapta lor
Pe nimeni Domnul n-a scuti
A pedepsit și al Său popor

Paharul mâniei amar
Cu toții, pe rând îl vor bea
Toți vor primi cupa în dar
Și se vor sătura de ea

Și nimenea nu va scăpa
Pe Domnul, L-au nesocotit
Cu mult necaz îi va adăpa
Se vor căi, căci au greșit

Dar mântuirea va aduce
Pe muntele Sionului
Casa lui Iacov va conduce
Cu toată moștenirea lui

Casa lui Iacov ca un foc
Se va încălzi, va străluci
Casa lui Iosif, într-un loc
Ca flacăra, vie va fii

Dar Casa lui Esau, distrusă
Ca miriștea va rămânea
De Domnul Casa va fi pusă
Să piară, cu tot ce e-n ea

Apoi pe acei din miazăzi
Munții lui Esau, să-i primească
Cei din câmpie vor veni,
Pe filisteni să-i stăpânească

Cu toții vor mai stăpâni
Samaria și Efraim
Stăpâni, din nou iarăși vor fi
În Galaad si Beniamin

Iar prinșii de război, scăpați
Pe cananiți vor stăpâni
De Domnu-s binecuvântați
Pan la Sarepta s-or lungi

Iar prinșii de război ce-au fost
Plecați toți din Ierusalim
Cu toți își vor găsi un rost
Pe un pământ bogat și plin

Spre miazăzi, ei s-or opri
Și acolo Domnu-I va lăsa
Pe Domnul Îl vor preamări
Și Legea Lui, vor respecta

Iar cei ce sunt izbăvitori
Sus, în Sion se vor urca
A lui Esau, judecători
Iar Dumnezeu, va triumfa.

sfârșit