Amenințări
(Mica cap. 1)


Și proorocii, iar s-au făcut
De Mica cel din Moreset
Peste al Samariei ținut
Prin Domnu, care-I înțelept

Apoi peste Ierusalim
Se mai spun încă proorocii
Proorocul este de Duh, plin
Ce-I spune Domnul, va vesti

Domnul pe înălțime umblă
Sub El, toți munții se topesc
Iar apele încep să curgă
Văile crapă, se adâncesc

Și toate de nelegiuirea
Pe care Iacov a făcut-o,
Că n-a păstrat orânduirea
Ce de la Domnul, a primit-o

Samaria, ea se numește
De Domnu, l nu a ascultat
A Lui Lege o nesocotește
Acum, pedeapsa a căpătat

Ca un morman de pietre mare
Samaria, va deveni
Și toate viile din cale
Cu pietre, s-or acoperi

Iar idolii ce sunt ciopliți
Distruși vor fii și sfărâmați
Banii câștigați, necinstiți
Cu toți în foc sunt aruncați

Căci rana asta, leac nu are
Până în Iuda se întinde,
Pătrunde cu putere mare
Ierusalimul, îl cuprinde

În Gat, asta să nu se știe
Iar în Aco să nu se plângă
Durere mare o să fie
La Bet-Leafra, o să ajungă

Safiru-i cuprins de rușine
Cei din Taanan nu ies afară
În Bet-Haet, jalea se pune
Cu toți vor să fugă din țară

Locuitorii din Marot
De mult și-au pierdut fericirea
Ei stau în jale, nu mai pot
Căci i-a cuprins nenorocirea

Nenorocirea s-a tot dus
Grăbită, cu repeziciune
În Ierusalim a ajuns
La poarta cetății, se pune

Cai iuți la car să fie puși
Căci cei din Lachis au greșit
Fiica Sionului au dus
Și cu ei, a păcătuit

Și a adus nelegiuirea
Peste întregul Israel,
S-a dus liniștea, fericirea
Și pacea a aplecat din el

De Moreset, Domnu-i desparte
Aczibul, ce de case-i plin
De împărați va sta departe,
N-or mai avea totul din plin

Cei din Maresa vor avea
Un nou stăpân ce-i va conduce
Israel, slava-și va muta
În Adulam, o să se ducă

Să-și radă părul de întristare
Și capul lor pleșuv, să fie
Copiii lor, fără- încetare
Sunt duși cu toți în robie.

va urma