Amenințările continuă
(Mica cap. 2)


Domnul, prin Mica mai vorbește
Celor ce în păcat trăiesc
Spre cel ce răul făurește
Și ziua îl înfăptuiesc

Dacă ogoare își doresc
Mâna pe ele, ei o pun
Și casa omului răpesc
Ei, Domnului nu se supun

Și moșteniri ei jefuiesc
Căci de nimica nu au teamă
Apoi pe om îl asupresc
Pe Domnul, nu îl iau în seamă

Dar Domnul este hotărât
Și cu asprime-i pedepsește
Pe toți, care au îndrăznit
Și Legea Lui nesocotește

Pe toți cei mândri și făloși
Care cu capul în sus, umblă
Cei ce-s semeți, orgolioși
Care, de Legea Lui n-ascultă

Când Domnul se va mania
Toți vor boci, vor înțelege
Vor tremura, s-or înfrica
Și pe Domnul Îl vor alege

Dar nimeni nu-i va apăra
Când Domnul judecata face,
Ce au, nu se va măsura
Chiar dacă asta nu le place

Ei, nu mai doresc proorocii
Căci de ocară le e teamă
Se tem și de învinuiri
Dar Domnul, la dreptate-i cheamă

Ca pe vrăjmași îi socotește
Domnul ce este bun și drept
Minciuna, El o pedepsește
Și tot ce este incorect

Pe al Său popor Domnul îl ceartă
Pentru risipa ce o face,
El, pe cei pașnici îi încearcă
De luptă ca să se îmbrace

Și pe femei le izgonește
De-ai lor copii, să se despartă
Din casele lor le zorește
De familii, sa n-aibă parte

Asupritorii vor sfârși
Și în durere se vor zbate
În suferință s-or trezi
Și-n spurcăciunile deșarte

Dacă un prooroc ar veni
Despre plăceri să le vorbească
Chiar foarte bine l-ar primi
Și l-ar lăsa să proorocească

De Iacov, Domnu-I săturat
Ca pe o turmă îl va strânge
Dar nu din staul, așezat
De pe un loc ce larg se întinde

Ca pe o turmă din pășune
Unde oile-s răzlețite
De acolo, Domnu o să le adune
A lor guri, vor fi auzite

Căci zarvă mare se va face
Până înțelegere or avea
A lor minte-n neștiință zace
Ce face Domnul, vor vedea

Și o spărtură se produce
Pe poarta cu toți vor ieși,
Chiar împăratu-i va conduce
Iar Domnu în fața lui va fi.

va urma