Prin furtuni mă regăsesc
Și-n barca ce se scufundă...
Ori spre nicăieri vâslesc
Și-i zădarnică-a mea trudă...

Mă găsesc și-n oastea învinsă
Dar și-n cea care învinge...
Sunt și în cenușa stinsă
Dar și-n jarul care frige...

Sunt și-n goana după vânt,
Am și pumnii plini de trudă...
Dar mă aflu și-n Cuvânt
Și puterea-I mă inundă...

Neputința ades` îmi flutur
Când trântit sunt la pământ.
Alteori, zbor ca un vultur
La înălțimi cu Duhul Sfânt.

Uneori trec prin cuptor
Iar necazu-adânc se înfige
În trupul meu, biruitor
Și nădejdea parcă-mi frânge,

Alteori ca șoimu-n zbor
Cerul parcă-l pot atinge
Și sorb ca zmeul din ulcior
Bucuria de-a învinge...

Cine sunt și ce sunt eu...?!
Doar un bulgăr de pământ...
Nimic făr` de Dumnezeu!...
Doar prin El sunt, tot ce sunt!

Da; sunt un nimeni și nimic
Când sunt gol de Dumnezeu,
Dar când El e-n mine un pic
Sunt ca Dumnezeul meu.

Chiar căzut să fiu în hău
Lui Dumnezeu mă dedic
Căci mi-ajunge harul Său
Pân` la cer să mă ridic!

Zaragoza 07/12/2013
de Ioan Hapca (Ionică)