O, cât dorim Doamne viaţa!

O, cât dorim Doamne viaţa
Şi sfânta mare, Împărăţie
Ce prin profeţi ne-ai descris
Frumoasă-n veci şi armonie,
Scurgându-se spre veşnicie
Sub umbra cea din Paradis!

Căci răul, ne mai existând
Ea nu va mai fi tulburată,
Şi lacrimi, plânset şi suspin
Nu vor mai fi, nici-o dată,
În viaţa cea sfântă, curată
Acolo-n cerul scump, divin.

În liniştea şi pacea scumpă
Bogată-n sfinte cercetări,
Cei mântuiţi descoperi-vor
Din tainele Marii-Ntrupări,
Şi a preasfintei consacrări
În realitatea convingerilor.

Şi-n faţa prea sfintei Iubiri
A forţei în veci creatoare,
Plecase-vor, şi-n umilinţă
Îţi vor da slavă şi-nchinare,
În glorie sfântă şi-adorare
Preamărind marea biruinţă!

Flavius Laurian Duverna
14 decembrie 2013