- GENEZA (FACEREA) SAU ÎNTÂIA CARTE A LUI MOISE
- VREMURILE STRĂVECHI DE LA FACEREA LUMII PÂNĂ LA AVRAAM (CAPITOLELE 1—11:9)
- Facerea lumii
- Geneza 1:1 La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.
- Lumina
- Geneza 1:2 Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor.
- Geneza 1:3 Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” Şi a fost lumină.
- Geneza 1:4 Dumnezeu a văzut că lumina era bună şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric.
- Geneza 1:5 Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi.
- Cerul
- Geneza 1:6 Dumnezeu a zis: „Să fie o întindere între ape şi ea să despartă apele de ape.”
- Geneza 1:7 Şi Dumnezeu a făcut întinderea, şi ea a despărţit apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra întinderii. Şi aşa a fost.
- Geneza 1:8 Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua.
- Pământul
- Geneza 1:9 Dumnezeu a zis: „Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului şi să se arate uscatul!” Şi aşa a fost.
- Geneza 1:10 Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
- Geneza 1:11 Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ.” Şi aşa a fost.
- Geneza 1:12 Pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
- Geneza 1:13 Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a treia.
- Soarele, luna şi stelele
- Geneza 1:14 Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii
- Geneza 1:15 şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul.” Şi aşa a fost.
- Geneza 1:16 Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare, ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic, ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele.
- Geneza 1:17 Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului, ca să lumineze pământul,
- Geneza 1:18 să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
- Geneza 1:19 Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra.
- Vieţuitoarele mării
- Geneza 1:20 Dumnezeu a zis: „Să mişune apele de vieţuitoare şi să zboare păsări deasupra pământului pe întinderea cerului.”
- Geneza 1:21 Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune.
- Geneza 1:22 Dumnezeu le-a binecuvântat şi a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pământ.”
- Geneza 1:23 Astfel a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a cincea.
- Vieţuitoarele pământului
- Geneza 1:24 Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor; vite, târâtoare şi fiare pământeşti după soiul lor.” Şi aşa a fost.
- Geneza 1:25 Dumnezeu a făcut fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate târâtoarele pământului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune.
- Geneza 1:26 Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.”
- Geneza 1:27 Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.
- Geneza 1:28 Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.”
- Geneza 1:29 Şi Dumnezeu a zis: „Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ şi orice pom care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră.
- Geneza 1:30 Iar tuturor fiarelor pământului, tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor care se mişcă pe pământ, care au în ele o suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toată iarba verde.” Şi aşa a fost.
- Geneza 1:31 Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse şi iată că erau foarte bune. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.
POEMUL GENEZEI
Autor:
Hajnal Bota
|
Album:
Candidaţi pentru ploaia târzie
|
Tematica:
Laudă și închinare
Resursa adaugata de Andreih. in 24/12/2013
Resursa adaugata de Andreih. in 24/12/2013
Referințe
POEMUL GENEZEI
La început Dumnezeu a creat cerul şi pământul.
Şi Dumnezeu a zis: Să fie... şi a fost. El s-a uitat
la tot ce făcuse şi iată că erau foarte bune". (Gen. 1)
Dacă eu aş fi lumina albă
sfânta lumină din slavă coborât,
cerul m-ar fi zămislit
în prima zi a pământului.
Aş fi luminat praful nedemn,
aş fi oprit hotarul nopţii
şi-n fiecare dimineaţă aş fi adus
noi zori, o binecuvântată zi.
Seara m-aş fi împărţit cuminte pe la casele oamenilor
Aş fi cântat pe coardele razelor mele - Creaţiunea;
Aş fi plâns cu lacrimi de stălucire
peste durerea Pământului - alinând-o.
Dacă m-ar fi creat Necuprinsul
ca nemărginit albastru,
cer nesfârşit, pământ uscat
sau zbuciumată mare,
aş fi ţinut în palmele mele pe firavul om
şi-n pumnul meu, sărmanul,
s-ar fi simţit mai acasă ca-n
răzvrătirea sa.
L-aş fi ridicat până-n slavă să vadă
chipul divin din care fusese creat.
Iar palmele mele
prin calmul apelor întinse,
prin tumultoase mări ce taina
lumii-o poartă,
prin norii grei în revărsare,
cer sau pământ sau nesfârşit albastru,
ar zămisli un cânt - un Susur Blând
abia şoptit să se ridice ...
Să fi fost chiar firavul fir iarbă,
măreţul cedru din Liban,
salcâm din chivot sau
palmier pe malul mării trist străjuind blestemul;
crin din Saron,
sau orişice-ar fi fost să fiu:
păduri, pustiu şi ape,
luceferi, stele, zori,
crepusculi în amurg sau aurori
eu veşnic aş cânta cu Universu-n cor
Cântarea Misterului născută din
simplul Cuvânt, din Creator.
Dar nu sunt lumina creată în ziua întâi
şi nu sunt nici necuprinsul albastru,
pământul, cerul, iarba ori stânca ...
Sunt omul creat în ziua a şasea!
Mi-e chipul străin de chipul divin.
Şi nu ştiu să cânt;
eu n-am învăţat sau poate
am ştiut dar am uitat
să fredonez a mulţumirii rugăciune -
de-aceea tac.
De mi-aş deschide gura aş fi o falsă voce-n cor
vioară fără corzi în simfonie,
o dimineaţă fără zori.
Şi tac!
Însă ştiu că va veni o zi de Sabat sfânt, când
voi învăţa Imnul Creaţiunii
în clipa naşterii din Cuvânt:
Sfânt! Sfânt! Sfânt!
este Cel ce a făcut cerurile şi pământul,
marea şi izvoarele apelor -
ca un potir preaplin -
în veci de veci
AMIN!
La început Dumnezeu a creat cerul şi pământul.
Şi Dumnezeu a zis: Să fie... şi a fost. El s-a uitat
la tot ce făcuse şi iată că erau foarte bune". (Gen. 1)
Dacă eu aş fi lumina albă
sfânta lumină din slavă coborât,
cerul m-ar fi zămislit
în prima zi a pământului.
Aş fi luminat praful nedemn,
aş fi oprit hotarul nopţii
şi-n fiecare dimineaţă aş fi adus
noi zori, o binecuvântată zi.
Seara m-aş fi împărţit cuminte pe la casele oamenilor
Aş fi cântat pe coardele razelor mele - Creaţiunea;
Aş fi plâns cu lacrimi de stălucire
peste durerea Pământului - alinând-o.
Dacă m-ar fi creat Necuprinsul
ca nemărginit albastru,
cer nesfârşit, pământ uscat
sau zbuciumată mare,
aş fi ţinut în palmele mele pe firavul om
şi-n pumnul meu, sărmanul,
s-ar fi simţit mai acasă ca-n
răzvrătirea sa.
L-aş fi ridicat până-n slavă să vadă
chipul divin din care fusese creat.
Iar palmele mele
prin calmul apelor întinse,
prin tumultoase mări ce taina
lumii-o poartă,
prin norii grei în revărsare,
cer sau pământ sau nesfârşit albastru,
ar zămisli un cânt - un Susur Blând
abia şoptit să se ridice ...
Să fi fost chiar firavul fir iarbă,
măreţul cedru din Liban,
salcâm din chivot sau
palmier pe malul mării trist străjuind blestemul;
crin din Saron,
sau orişice-ar fi fost să fiu:
păduri, pustiu şi ape,
luceferi, stele, zori,
crepusculi în amurg sau aurori
eu veşnic aş cânta cu Universu-n cor
Cântarea Misterului născută din
simplul Cuvânt, din Creator.
Dar nu sunt lumina creată în ziua întâi
şi nu sunt nici necuprinsul albastru,
pământul, cerul, iarba ori stânca ...
Sunt omul creat în ziua a şasea!
Mi-e chipul străin de chipul divin.
Şi nu ştiu să cânt;
eu n-am învăţat sau poate
am ştiut dar am uitat
să fredonez a mulţumirii rugăciune -
de-aceea tac.
De mi-aş deschide gura aş fi o falsă voce-n cor
vioară fără corzi în simfonie,
o dimineaţă fără zori.
Şi tac!
Însă ştiu că va veni o zi de Sabat sfânt, când
voi învăţa Imnul Creaţiunii
în clipa naşterii din Cuvânt:
Sfânt! Sfânt! Sfânt!
este Cel ce a făcut cerurile şi pământul,
marea şi izvoarele apelor -
ca un potir preaplin -
în veci de veci
AMIN!
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
- Vizualizări: 1631
- Export PDF: 2
Opțiuni
Din același album
Romani 1:4 iar în ce priveşte duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor, adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,