Arată-Ți slava Ta, Părinte
Prin haru-Ți sfânt, nemărginit!
Să mântuiești, Te rog fierbinte,
Pe orice suflet rătăcit!

Acesta-i ceasul îndurării,
Acum e timpul să lucrezi!
Să sune trâmbița trezirii
Și vino să-i eliberezi!

Fă-i să audă vocea-Ți blândă!
Să Te cunoască ca Păstor!
Smulge-i din iad și din osândă!
Fii Tu, al lor Mântuitor!

La toți în inimi să Se nască
Pruncul ce este Împărat,
Chiar ieslea, de-i sărăcăcioasă
Și-n ea, doar paie-au adunat!

Te-ai zămislit într-o fecioară,
Prin Duhul Sfânt ce-a coborât.
E ultima și-ntâia oară
Minunea, cum Tu, Te-ai născut.

”Puterea Celui Preaînalt
Te va umbri , pe tin', Maria.
De tine Domnul s-a-ndurat
Și tu-L vei naște pe Mesia!”

Așa un înger i-a vorbit.
Maria, ca un rob supus
Și fericită , a grăit:
,,Să mi se facă cum ai spus!”

Mai sunt Marii în astă lume,
S-accepte planul cel de sus?
Mai este-o iesle? Care-anume,
Primește astăzi pe Isus?

Coboară-n grajdul umilinței
Și pregătește-ți ieslea ta!
Acceptă planul pocăinței,
Ca Domnul să Se nască-n ea!