Exodul
(file de istorie)
de Octavian Sarb

“-Ma bucur sa te vad, Marie!
Am fost despartiti, o vreme,
Eu, pe drumul din pustie,
Unde firea-ncet se cerne.

Ziua, Norul ma indruma,
Noaptea, Stalpul lumineaza,
Sunt putine oi in turma,
Lucrul asta ma-ntristeaza.

Canaanu-a fost aproape,
Dar iscoadele trimise,
Ne-au cam speriat de moarte,
Numai doua-au fost decise,

Sa ne pregatim de lupta,
Sa purtam razboiul sfant,
Dar, cand tabara e rupta
Nu invingi, ci, esti infrant!

Pentru crasa necredinta,
Azi, noi, suntem pedepsiti,
Si, in loc de biruinta,
Pribegim nefericiti.

In pustiul fara apa,
Fara pomi, fara verdeata,
Fara sa vedem vreodata
Tara ce avea dulceata.

Degeab’ am parasit robia,
Egiptului lui Faraon,
Daca am respins solia
Venita din Inaltul tron,

Puterea Lui manifestata,
Credinta-n noi, nu a gasit,
Ca vrea si poate, tara, toata,
Sa ne-o supuna negresit.”

“-Lacrimile de pe urma
Nu va mantuiesc, defel,
Razvratita voastra turma
Va pieri!” a spus-o El.

“-Dintre toti, numai copiii,
Vor intra in Canaan,
Nu de jaf va sunt, azi, fiii,
Ci, vor bate-orice dusman!”

Aceasta este mangaierea
Celor sfinti si credinciosi,
Dumnezeu are puterea,
Dar, cei slabi si cei fricosi

Toti acei fara speranta
Ce traiesc prin firea lor,
Vor muri, cu siguranta,
Neavand Mantuitor!

Oradea 23 dec 2013.