Cât te-am chemat, copilul Meu,
Când rătăceai prin lume
Căutând acolo fericirea,
Căutând să-ţi faci un nume...

De câte ori nu ţi-am vorbit
Prin tot ce te-nconjoară...
Ţi-am spus să vii pe Braţul Meu
Şi-ţi spun... a câta oară?

Nu simţi în pieptul tău un gol
Ce nu-l mai poate umple
Nici bani, nici nume, nici averi
Oricât ar fi de multe?

E-acolo, dorul după Mine
Ce-ţi răscoleşte firea
Şi te îndeamnă către cer
Să-ţi împlineşti menirea!

E locul ce-l va umple doar
Iubirea Mea de Tată
Ce încă bate să-i deschizi...
Ce încă te aşteaptă...

Copilul meu, sunt sărbători,
E bucurie mare
În iesle S-a născut un Prunc
Ce încă dă salvare!

N-ai vrea acuma să-L primeşti
Să te predai, smerit?
El a venit din cerul slavei
Căci veşnic te-a iubit!

Copilul meu, e poate-acum
O ultimă chemare...
Întoarce-te pe drumul drept
Şi vei găsi salvare!

Vulcan-27-12-2013
Mary