Nu fugi doar de păcate
Ci de orice neascultare
Și de orice fapte moarte
Căci sunt foarte înșelătoare.

Fapta bună, nesfințită,
Motivată doar de „eu”
E ca și o haină mânjită
În ochii lui Dumnezeu.

Înțelege că orice faptă
Ce-o faci pentru Împărăție,
Poate fi o faptă moartă
De n-o faci cu bucurie!

Fiindcă tot ce face omul
Motivat de propria-i fire,
Urâciune-i pentru Domnul!
El vrea fapte din iubire.

Doar ce faci din dragoste
Este consemnat în cer,
Restu-i doar o pacoste
De nimicuri care pier.

Domnul în nespusa-I milă
Se îndură azi de toți,
Și de cei ce dau de silă,
Dar în ochii Lui sunt morți.

Nu împlini divina Lege
Doar după a Slovei față
Fără să cauți a înțelege
Spiritul ce-I dă viață!

Ești chemat să împlinești
Voia Lui, cu bucurie!
Când de silă te trudești,
Nu primești nici o sâmbrie.

Dacă vrem ca Dumnezeu
Să Se bucure de noi,
Să ne străduim mereu
A fi oameni buni, dar noi.

Fugi de fapte înșelătoare
Și de acțiuni firești
Care n-au nici o valoare
Și, valoare ai să primești

În ochii Stăpânului!
Și-n „ziua aceea” minunată
Vei primi din mâna Lui,
Pentru veșnicii răsplată.

De-ți jertfești viața toată
Pe un altar de slujire,
Poate fi o faptă moartă
Dacă-o faci fără iubire!

Cel ce-aleargă...dar nu poate
Din dragoste să alerge,
Un mormânt de fapte moarte
La sfârșit se va alege.

De pe buze putem spune
Mult...să binecuvântăm...
Dar la ce-s vorbele bune
Când iubire nu-arătăm?!

Noi nu trăim după Slovă
Ci chiar în Spiritul Ei
El veghează, stă la provă
Și duce în ceruri pe ai Săi.

Zaragoza 25/11/2013
de Ioan Hapca (Ionică)