Se scurge clipă după clipă

Se scurge clipă după clipă
Şi trece iute ceas de ceas
Şi timpul n-are aici popas,
Căci pe-a neantului aripă
Se pierde-n veşnica risipă,
O! al noţiunii timp rămas!

Se scurge încet zi după zi,
Şi se formează săptămânile
Completând în trepte lunile,
Numerotând anii de-a fi -
Ca veacurile, de-a-mplini,
Urmând tocmai, rânduirile.

Astfel, şi-a-nscris veşnicia
A sa turnură prin cădere
A omului, cuprins în ere,
În existenţa-i, fiind făclia
Socotind ani-n mângâiere
Prin truda grea şi în durere.

Flavius Laurian Duverna
30 decembrie 2013