- CARTEA A PATRA
- O rugăciune a lui Moise,
- omul lui Dumnezeu
- Psalmii 90:1 Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost din neam în neam.
- Psalmii 90:2 Înainte ca să se fi născut munţii şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea, din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu!
- Psalmii 90:3 Tu întorci pe oameni în ţărână şi zici: „Întoarceţi-vă, fiii oamenilor!”
- Psalmii 90:4 Căci înaintea Ta, o mie de ani sunt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte.
- Psalmii 90:5 Îi mături ca un vis: dimineaţa sunt ca iarba, care încolţeşte iarăşi:
- Psalmii 90:6 înfloreşte dimineaţa şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă.
- Psalmii 90:7 Noi suntem mistuiţi de mânia Ta şi îngroziţi de urgia Ta.
- Psalmii 90:8 Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.
- Psalmii 90:9 Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.
- Psalmii 90:10 Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere, căci trec iute, şi noi zburăm.
- Psalmii 90:11 Dar cine ia seama la tăria mâniei Tale şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?
- Psalmii 90:12 Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!
Să nu mergem la „ospățul nebunilor”
Autor:
Laura Daniela Marinau
|
Album:
Profetii
|
Tematica:
An nou
Resursa adaugata de loredanam in 31/12/2013
Resursa adaugata de loredanam in 31/12/2013
Referințe
Pentru cei ce citim Biblia mereu,
Nebunii-s cei ce zic: „Nu e Dumnezeu!”
Lumea se desparte de trecut râzând,
De Revelion se „distrează”... bând:
„Mare sărbătoare, mergem înainte,
Suntem pe picioare, ne-amuzăm pe cinste!”
Ce fel de temeiuri sunt - de bucurii?
„Să mâncăm, să bem, mâine vom muri!
După noi, potopul... Ce, n-ați auzit
Că va fi cutremur, cade-un satelit? !”
De sfârșitul lumii, crezând ce se scrie-
Ce-ar fi zis mayașii într-o „profeție”,
S-au ruinat unii, bunkere săpând,
Ca-n „războiul rece” bombe așteptând...
Precum egiptenii clădeau piramide,
Nu-ngrijesc de suflet, își zidesc morminte!
Bătrâni ce-n biserici n-au intrat de ani
Și-au făcut cavouri, sărmani orbi cu bani!
Dar, noi ce le spunem? Îi oprim din râs?
„Post și pocăință: păcate-s de plâns!
Va veni sfârșitul, mult nu întârzie,
Însă ora, ziua, doar Tatăl le știe!
Pân-atunci amice, poți muri în somn,
Brusc, să-L întâlnești pe al Vieții Domn!”
Tată, Fiu, Duh Sfânt- Turn ești de scăpare,
Și din neam în neam rămâi Stânca Tare!
Până să creezi al lumii avanpost,
Deja Tu ne-ai fost locul de-adăpost,
Înainte de munți, de mare, mereu
Exiști, Te numești „Veșnic Dumnezeu”!
Chemi lumi din neant cu vorba-Ți stăpână
Și pe creaturi le-ntorci în țărână...
Pentru Tine, milenii sunt ca decenii,
Iar secole, praf pe cumpăna vremii!
Pentru oameni anii sunt cam șaptezeci
Doar la cei mai tari depășesc optzeci. .
Ne-nfiori Stăpâne cu vocea de tunet...
Timpul vieții noastre zboară ca un sunet...
Suntem îngroziți de urgia-Ți, Sfinte!
Păcatul ascuns ni-l pui înainte;
De-am ști folosi anii vieții bine,
Am fi înțelepți, în teamă de Tine!
Nebunii-s cei ce zic: „Nu e Dumnezeu!”
Lumea se desparte de trecut râzând,
De Revelion se „distrează”... bând:
„Mare sărbătoare, mergem înainte,
Suntem pe picioare, ne-amuzăm pe cinste!”
Ce fel de temeiuri sunt - de bucurii?
„Să mâncăm, să bem, mâine vom muri!
După noi, potopul... Ce, n-ați auzit
Că va fi cutremur, cade-un satelit? !”
De sfârșitul lumii, crezând ce se scrie-
Ce-ar fi zis mayașii într-o „profeție”,
S-au ruinat unii, bunkere săpând,
Ca-n „războiul rece” bombe așteptând...
Precum egiptenii clădeau piramide,
Nu-ngrijesc de suflet, își zidesc morminte!
Bătrâni ce-n biserici n-au intrat de ani
Și-au făcut cavouri, sărmani orbi cu bani!
Dar, noi ce le spunem? Îi oprim din râs?
„Post și pocăință: păcate-s de plâns!
Va veni sfârșitul, mult nu întârzie,
Însă ora, ziua, doar Tatăl le știe!
Pân-atunci amice, poți muri în somn,
Brusc, să-L întâlnești pe al Vieții Domn!”
Tată, Fiu, Duh Sfânt- Turn ești de scăpare,
Și din neam în neam rămâi Stânca Tare!
Până să creezi al lumii avanpost,
Deja Tu ne-ai fost locul de-adăpost,
Înainte de munți, de mare, mereu
Exiști, Te numești „Veșnic Dumnezeu”!
Chemi lumi din neant cu vorba-Ți stăpână
Și pe creaturi le-ntorci în țărână...
Pentru Tine, milenii sunt ca decenii,
Iar secole, praf pe cumpăna vremii!
Pentru oameni anii sunt cam șaptezeci
Doar la cei mai tari depășesc optzeci. .
Ne-nfiori Stăpâne cu vocea de tunet...
Timpul vieții noastre zboară ca un sunet...
Suntem îngroziți de urgia-Ți, Sfinte!
Păcatul ascuns ni-l pui înainte;
De-am ști folosi anii vieții bine,
Am fi înțelepți, în teamă de Tine!
M-a impresionat „credința” unor necreștini despre „sfârșitul lumii” din 21-12-2012 (in urma cu un an). Crezând în calendarul mayaș și în nălucirile lui, unii s-au ruinat cu împrumuturi la bănci, zidindu-și bunkere...ca și unii americani în timpul „crizei rachetelor”(erau implicate URSS, Cuba, SUA). Când va fi sfârșitul de la Dumnezeu, nimeni nu se va putea adăposti...decât în El.
Cred că oamenii necredincioși folosesc orice pretext pentru a chefui....iar de scurtimea vieții lor nu se mai îngrijorează.
Noi trebuie să le vestim Evanghelia!
Statistici
- Vizualizări: 1963
- Export PDF: 69
- Comentarii: 5
- Gramatical corect
- Cu diacritice
- Conținut complet
Opțiuni
Adevărului biblic. Pace și bucurie în inimă, în familie, în biserică, la locul de muncă!
sa nu ne ducem la sfatul celor rai,
sa nu ne asezam pe scaunul batjocoritorilor,'
ci... sa ne gasim placerea in Legea Lui.
La mulţi Ani, bogaţi în noi creaţii poetice!