Profețiile lui Habacuc
(Habacuc cap. 1)
Prin Habacuc Domnul vorbește
De cel care e asuprit
De silnicia ce-o trăiește
În nedreptate, chinuit
și peste Neamuri să privească
Poporul Domnului, să vadă
Și ce aici, o să găsească
Lor, nu le va veni să creadă
Căci pe haldei va vindeca
Popor turbat, plin de mânie
Întinderi mari, iute străbat
Căci sunt mânați de lăcomie
Care sunt iuți ca leoparzii
Mai sprinteni ca lupii de seară
Ca vulturul asupra prăzii
Vin în galop de parca zboară
Asupra prăzii se repede
Ca și un vultur lăcomos
Și în galopul lor, tot vede
Tot ce le este de folos
La fel este a lor gândire
Pe prinșii de război, adună
În urmă lasă pustiirea
Nimeni cu ei, să nu se pună
Pe împărați batjocoresc
Iar voievozii, n-au valoare
Pe cei din jur disprețuiesc
Ei, viața-și duc în nepăsare
Sunt îngroziți de a lor putere
Mai tari se cred, ca Dumnezeu
În fața Lui, ce-i tare piere
Nimic, nu li se pare greu
Dar Domnul cel de sus privește
Și strigătele le aude
A lor mândrie o urăște
Și la smerenie, îi supune
Iar Israelul, se încrede
În curăția Domnului
Ei cred că răul nu îl vede
Dar toate sunt în starea Lui
Se întreabă ades cei asupriți
De Domnul, nedreptatea vede
De vede cum sunt încolțit
Dac durerea lor o crede?
Și se mirau tot Întrebând
Cum Domnul tace și privește
Când cei mișei n-au nici un gând
Și pe cei drepți, îi asuprește
Ai Domnului ochi sunt curați
Cu ochii Lui, nu vede răul
Ca cei ce-s drepți și nepătați
Se zbat în rău și duc tot greul
Ca peștii din mare îi scoate
Toți laolaltă, amestecați
Se bucură că-s mulți și poate
Să-i vadă, pe toți adunați
Ca omul care pescuiește
E bucuros de prada lui
Mănâncă și se înveselește
Și mulțumește Domnului
Jertfe aduce mrejei sale
Năvodului, tămâie aduce
Recolta strânsă a fost mare
Spre trai îmbelșugat îl duce.
va urma