Am numărat secundele ce trec...
Şi paşii mei ce-s îndreptaţi spre-un mâine,
Din ce în ce mai grei, îmi amintesc,
Lui Dumnezeu Preasfânt să-I mulţumesc,
Pentru belşug şi pace, apă, pâine.

Cam indecis, în pragul dintre ani,
Aş vrea să plec dar sufletul suspină,
Atâtea lucruri sunt neterminate,
Dorinţi şi gânduri au rămas blocate,
În labirintul globului de tină.

Am numărat secundele ce trec...
Chemarea zării-aud şi mă-nfioară,
Aş vrea să stau, dar legea cărnii-mi spune,
Că nu am timp, că steaua îmi apune,
Tot ce se naşte trebuie să moară.

Îngenuncheat pe pragul dintre ani,
Eu cer clemenţă şi privind în zare,
Mă rog lui Dumnezeu ca să lucreze
În trupul meu şi să mă-nvioreze,
Iar anul nou să-l facă de-ndurare.

Am numărat secundele ce trec...
Atât mai vreau: Părinte, dă-mi putere,
Comori în cer s-adun, nu pe pământ,
Un far să-mi fie Sfântul Tău Cuvânt,
Căci Tu-mi eşti Doamne, singura avere!

Să pot să duc la capăt lucrul meu
Şi slava Ta, ca să se vadă-n toate,
De mai există-n mine-o supărare,
Să iert deplin, să aduc împăcare
Şi să iubesc cu dragoste de frate.

Şi numărând secundele ce trec,
Să nu gândesc decât la veşnicie,
Căci anii vin şi primăveri şi ierni,
Dar noi prin Domnul Sfânt suntem eterni!
Îţi mulţumesc Părinte! Slavă Ţie!

01/01/2014, Barcelona- Lucica Boltasu