Aș vrea să vă urez, iubiții mei prieteni,
Colegi de pribegie, la început de an
Comori de fericire, iubire, împlinire
S-aveți mereu pe cale, până-n ceresc liman.

Mi-ați fost mereu aproape, voi, cei din depărtare
Apreciindu-mi harul ce l-am primit de sus
Să fiu eu, mesagerul, unul din mii de glasuri
Ce răspândesc iubirea prin versuri ce nu pier...

Mi-ați fost curajul zilnic, doza de îmbărbătare
Când versuri după versuri le împărtășeam cu voi
Mi-ați fost mereu aproape prin note, comentarii
Și am răzbit alături și am format un ,,noi,,!

Vă mulțumesc din suflet, căci știu că-n slăbiciune
Mi-ați astupat greșeala, fiindcă m-ați iubit
Și printre multe rânduri, voi, m-ați văzut pe mine
Cu voi deopotrivă, în ceruri, printre sfinți.

Să stați mereu pe Cale, drepți, sfinți, hotărâtori
În rugăciuni la rândul să amintiți de mine
Și eu, la fel voi face, mă voi gândi la voi
Ca-n ziua când în ceruri, voi fi și eu, și voi.

Să fim mănunchiul care de-aicea s-a format
Ce s-au unit prin Duhul, fără să se fi aflat
Pe-acest pământ vreodată, prieteni nu am fost
Dar am fost frați în Domnul, și ucenici I-am fost!

Eu vă iubesc, știți bine și dragi îmi sunteți toți
Aștept cu nerăbdare ziua când să vă pot
Strânge la pieptu-mi, tare, și cu Isus al nost'
Să fim pe veșnicie, ceea ce aici n-am fost!