Ultimul drum
Sunt obosit și fără vlagă...
Putere nu mai am de fel.
Măcar de-aș mai putea odată,
Să pot să mă ating de El.
M-așteaptă blând și răbdător,
Să merg cu El pe sfânta cale .
Dar am rămas nepăsător
La toate lacrimile Sale.
Ce voi răspunde la-ntrebarea
De ce n-ai vrut sa ma slujești ?
Știu ți-am respins mereu chemarea,
Nu merit sa ma mântuești .
O Doamne ,iartă-mi nepăsarea!
De astăzi vreau să fiu al Tău!
Acum că-i la sfârșit cărarea,
Primește-ma la tronul Tău
Îmi pare rău acum de toate,
Vreau să ma las în mana Ta .
Necazurile mele toate,
S-au risipit în fața ta.
Ce bine e cu Tine-acum ,
Căci toate lacrimile pier.
Și știu că la sfarșit de drum,
Mă întâlnesc cu Tine-n cer
aceasta poezie mi-a fost data de Domnul când eram la căpătâiul unui frate pe patul de plecare. Fratele în tinerețe a slujit pe
Domnul,iar apoi câțiva ani , a mers pe calea larga.înainte de plecare s-a căit foarte mult, cazul fiind un moment de inspirție divina pentru scrierea acestei poezii