Când Tatăl, Te-a 'ntrupat,
Din Duh Sfânt şi curat,
Tare s-a mai tulburat...
Irod şi poporu-i de-altă dat'.
S-a stins vreodată tulburarea?
Şi ura-n care-ai fost primit?
De cei ''puternici''-n acea vreme,
Mântuitorule, Iubit?
Acei ''Irozi'' cu-al lor popor,
Te prigonesc şi azi ... Isuse,
'N vorbe nedumnezeieşti,
'N purtări de Tin' necunoscute.
Eşti:
Apăsat, dispreţuit, bătut, scuipat şi ponegrit,
În unii din aceia pe care, din iubire,
În Golgota, Tu i-ai primit.
''Cătuşe de ruşine'' le aruncă,
I-apasă greu, 's dezonoraţi,
De ''unii'' ce-şi zic dumnezei,
Iar alţii, le sunt ... fraţi.
Cu ochi spre cer,
'N nădejdea slavei,
Copiii-Ţi se smeresc, Te-asteapt' să vii,
Să-i duci în Ţara cea promisă,
Plină de iubire, bucurii.
Şi-adună în cântări credincioşia,
Se roagă, speră ne-ncetat,
Să-şi împlinească ... vrednicia,
Aşa cum din Cuvânt, i-ai învăţat.
Ei nu doresc a lumii strălucire,
Ci, stau smeriţi sub mâna Ta,
'Mbrăcaţi în faptele neprihănirii,
În sfânt salut: -MARANATA !