AU VRUT SĂ NE OPREASCĂ…

Au vrut mai mulți să ne oprească
Din mersul spre cerești lumini
Să nu primim pâine cerească,
Să ne rănească mai mulți spini.

Au vrut să dea în noi cu pietre
Să sting-un crez ce s-a format
Când am zidit altare, vetre,
Când adorări am înălțat.

Voiau să pună piedici multe
Să nu sosim în Paradis
Trimis-au vorbe cu insulte
Și-amenințări au mai emis.

Nu s-au sfiit să ne provoace
Să dăm răspuns la întrebri
Spre-a ne închide-n carapace,
Să nu vrem binecuvântări.

N-au încetat să ne sfideze
Crezând că n-om merge spre Rai
Au vrut să ne intimideze
Să nu gustăm divinul trai.

Dar niciodată biruința
De partea lor nu a trecut
Le-a fost învinsă ”străduința”
De-al nostru Domn și-al nostru Scut.

Ne-a însoțit în orice vreme
Intervenind când eram jos
Și din desișul de probleme
Ne-a scos în mod miraculos.

Puterea Lui nemărginită
Zdrobit-a forțele lumești.
Privind spre zarea infinită
Trăim victorii sufletești.

Lăuntru-i plin de energia
Ce-și are sursa-n Cel Preasfânt
E luminată drumeția
De Raza caldă din Cuvânt.

gc/3 Ianuarie, 2014