Amenințări spuse prin gura lui Țefania
(Țefania cap. 1)


Lui Iuda, iarăși i se spune
Prin Țefania-i se vorbește
Pedeapsa ce i se va pune
Și tot, ce i se pregătește

Căci Domnul tot va nimici
Oameni și vite, împreună
Și pești și păsări va stârpi
Tot, ce pe acest pământ mișună

Și pe cei din Ierusalim
Domnul cu ura-i va stârpi
Iudeii, vor trăi din plin
Răul, ce li s-a pregăti

Boală va fi, mulți decimați
Zdrobiți de mâna Domnului
Preoții lor, la moarte-s dați
Căci, nu au făcut voia Lui

Acelor ce-s închinători
Acelor, ce se ploconesc
Ai idolilor iubitori
Și pe Domnul nesocotesc

Cu toți la moarte, vor pleca
Pentru Domnu-s, o urâciune
Ei nu au văzut slava Sa
Și pe Domnul mai jos, Îl pune

Față de idoli fără viață
Care nicicând, nu-i au în gând
Se închină mult la a lor față
Dar ei sunt morți și nu răspund

Cei care pe Malcan se jură
Și calea dreaptă au rătăcit
Nu-L pomenesc cu a lor gură
Pe Domnul, L-au nesocotit

Acum ziua jertfei, sosește
Și oaspeții sunt toți, sfințiți
Acuma, Domnu-i pedepsește
Pe împărații mari, pe prinți

Pe cei care au haine străine
Pe cei care peste prag sar
Pe cei ce nu fac deloc bine
Pe cei care înșală iar

La Poarta peștilor se aude
Strigat de jale și suspin
De peste dealuri acum vine
Un prăpăd mare și mult chin

În Mactes plâng locuitorii
Și totul este nimicit
Cei ce aduc aur, negustorii,
Cu toți de aicea, au pierit

Ierusalimu-i scormonit
Cu felinare luminat
Domnul umblă necontenit
De cei nepăsători, a dat

Acei care stau liniștiți
Și în pedeapsa Lui nu cred
Și aceia, vor fi nimiciți
Puterea Domnului, o văd

Averea și casele lor
Într-un pustiu se vor schimba
Și nicicând rodul viilor
Ce le-au sădit, nu îl vor bea

Caci ziua cea mare-i venită
Ea, este o zi de mânie
O zi de groază, pustiită
Și negură are să fie

Va fi o mare întunecime
Și cel viteaz, se va speria
Cu trâmbița necazul vine
Și lumea se va înspăimânta

Poporul va fi-n strâmtorare
Ca orbii, toți vor bâjbâi
Păcatul striga-n gura mare
Dar Domnul, îi va pedepsi

Sângele lor pe jos se varsă
Ca praful apoi, va ajunge
Cu toții vor striga de groază
Dar Domnul, pedeapsa aduce

Ca un gunoi, carnea va fi
Unii pe alții, s-or călca
Vor plânge și se vor jeli
Dar Domnului, nu-I va păsa

Nici aurul și nici argintul
Nu va putea să izbăvească
Ziua mâniei, e ca gândul
Vine rapid s-o nimicească

Căci focul geloziei Lui
Chiar peste tot se va vedea
Pedeapsa e a Domnului
Și orișicui, o poate da.

va urma