Ce folos ți-aduce lumea, de alergi mereu spre ea ?
Ce-ți oferă omenirea, de mereu ești ca și ea ?
Cauți să trăiești mai bine, sau să fii mai fericit,
Alergând prin țări străine, dar nimic nu ai găsit.

Am crezut că fericirea, e-n bacnote, în dolar,
Dar când deschideam cutia, viața era tot coșmar;
Am crezut că fantezia mă va face fericit,
Dar pe când făceam păcatul, fericirea a fugit.

La Paris am fost de tânăr, pot a zice, un flăcău,
Cu dorința arzătoare după tot ce este rău:
Să am bani, să fiu bogat, plec în Franța la furat;
Voi avea mașina mea, voi pleca prin Spania.

Fericire, stai că vin, să mai beau puțin din vin,
Sau să beau ceva mai tare, una mai amețitoare;
Să rulez câte-o țigare, cu Bursuc - el bagă tare,
Sau cu Chelul - zic așa, să nu se prindă cineva.

Dar pe când beam paharul și tigara de fumat,
M-am văzut mai gol, mai singur, ca un om dezorientat.
Și așa am trăit viața, de seara până dimineața,
La furat apoi țigara, eu doar gioint, nu marijuana.

Și așa au trecut anii, am crezut că sunt ferice,
Am trăit ca boschetarii, în ruine pot a zice.
Nu există fericirea, nu mai căuta în lume,
Satan mereu te înșală, cu minciuna ce ți-o spune.

Căci, pe când purtam povara, de blesteme, de păcat,
A murit ca Miel de Jertfă, Cel mai mare Împărat.
Am venit la El odată, la Golgota, sus pe deal,
El Mi-a spus cu glas de Tată: "Vrei să fii cu mine-n Rai ?

Vrei să fii cu Mine? Iată, tot păcatul Ți-am purtat,
Acum du-te, povestește, tot ce Domnul Ți-a iertat!"
Și în plâns amar amice, multe lacrimi am vărsat,
Și plângând la poala crucii, fericirea El Mi-a dat.

Aleluia ! Aleluia ! Cânt acum de fericire,
Căci Isus Hristos trăiește, El mi-a dat din Apa Vie,
Nu mai am acum dorința, să trăiesc destrăbălat,
Căci Isus Hristos, Mesia, de păcate m-a spălat.

Amin.