Dă-mi din apa Ta să beau!
Dă-mi din apa Ta să beau!
Amorţit să nu mai stau.
Dă-mi Te rog, să nu mă sting!
Glasul Tău să îl ating.
Să mă înveţi ce să fac
Într-o lume de păcat.
Dă-mi Te rog, până nu mor!
Numai Tu eşti Salvator
În focul ce mă-nconjoară;
Vino ca odinioară!
Mângâie şi cercetează
Viaţa, şi mi-o luminează!
Nu vreau să Te întristez
Cu nimic, ci să veghez.
Dar putere Tu să-mi dai;
Eu sunt lut, Tu eşti din Rai.
Eu sunt floare trecătoare,
Tu... viaţă nemuritoare.
Picură din slava Ta
Şi peste fiinţa mea!
Să pot rămâne-n picioare
Până la a Ta chemare.
În încercare ne simţim fără putere. Nu mai găsim cuvinte în rugăciune. Inima tânjeşte, Duhul mijloceşte. Biruinţa nu o putem vedea dinainte, ci o simţim după.