Departe-s de tine, departe,
Oceane și mări ne desparte,
Dar simt că în duh ești aici,
De-s căzut, mă susții, mă ridici,

Ochii minții te văd, îmi ești drag,
Depărtarea nu este un prag,
Prieten bun și loial ai rămas,
Orice-ar fi, nu te uit, nu te las.

Poate par mai retras și tăcut,
Dar tăcerea e-adesea un scut,
Carapace în timp vitregit,
Dar să știi că mereu te-am iubit.

Ești unul din prietenii mei,
Poate "cel mai cel" dintre ei,
Dau slavă și cinste mereu,
Pentru tine, lui Dumnezeu.

Doar El pune-n Duh cercetare,
Iubire, speranță, iertare,
Ce har să-mi fii prieten, amic!
Vreau și eu acest fapt să-l aplic!

Prezențial de nu pot, virtual,
Voi trimite un gând, un semnal,
Prin care s-arăt cu respect,
Că-mi bate o inimă-n piept.

În zile când nu scriu un rând,
Ascultă un val fremătând,
Iar marea-ți va spune că eu,
Te iubesc, chiar de tac, așa-s eu!

05/01/14, Barcelona- Lucica Boltasu