Tu ştii...
Autor:
Singeorzan Dorin
|
Album:
fara album
|
Tematica:
Diverse
Resursa adaugata de dorinsng in 06/01/2014
Resursa adaugata de dorinsng in 06/01/2014
Tu ştii prin câte trec şi câte tot mai vin,
De felul cum tânjesc să am un cer senin,
De norii ce se-adună-aşa de răi şi mulţi,
De teama că nu vrei suspinul să-mi asculţi,
Tu ştii că, din cuptor, când flăcări mă topesc,
Mi-e greu de tot să spun "Isuse, te iubesc",
Tu ştii că-n încercări am murmurat mereu
Şi că de-atâtea ori mă sperii, Dumnezeu,
Încât mă-ntreb de ce atâtea îmi trimiţi...
Dar ştiu că sunt şi eu printre ai Tăi iubiţi
Pe care-i pedepseşti atunci când Îţi greşesc,
Dar Tu o faci milos, în mod dumnezeiesc.
Tu ştii prin câte trec, ştii bine cine sunt:
O mică adiere, un pas firav, mărunt,
Un suflet tăinuit, legat duios de cer,
Un foc ce arde lent în lumea cea de ger.
Tu ştii prin câte trec şi ştii ce mult aştept
Un nou semnal la drum, un nou fior în piept,
Mă ştii îndurerat în crunte-nsingurări,
Cum stau şi-ncerc s-aud, în ceas de înserări,
Un mic cuvânt de sus, un sfânt ecou divin,
Ca leacul peste răni rămase de la spin.
Tu ştii prin câte trec şi ştii că-n gând mă rog
Să sar din patul meu de veşnic slăbănog
Şi, vindecat deplin, pe-al Tău sfinţit hotar,
S-aduc sfinţitul rod în cel mai dulce Har.
Tu ştii prin câte trec, prea bine ştiu şi eu,
De-aceea îmi îndrept spre Tine gândul meu...
Şi, poate, tot ce e, prin câte trec acum,
M-apropie de cer, mă ţin pe sfântul drum.
De felul cum tânjesc să am un cer senin,
De norii ce se-adună-aşa de răi şi mulţi,
De teama că nu vrei suspinul să-mi asculţi,
Tu ştii că, din cuptor, când flăcări mă topesc,
Mi-e greu de tot să spun "Isuse, te iubesc",
Tu ştii că-n încercări am murmurat mereu
Şi că de-atâtea ori mă sperii, Dumnezeu,
Încât mă-ntreb de ce atâtea îmi trimiţi...
Dar ştiu că sunt şi eu printre ai Tăi iubiţi
Pe care-i pedepseşti atunci când Îţi greşesc,
Dar Tu o faci milos, în mod dumnezeiesc.
Tu ştii prin câte trec, ştii bine cine sunt:
O mică adiere, un pas firav, mărunt,
Un suflet tăinuit, legat duios de cer,
Un foc ce arde lent în lumea cea de ger.
Tu ştii prin câte trec şi ştii ce mult aştept
Un nou semnal la drum, un nou fior în piept,
Mă ştii îndurerat în crunte-nsingurări,
Cum stau şi-ncerc s-aud, în ceas de înserări,
Un mic cuvânt de sus, un sfânt ecou divin,
Ca leacul peste răni rămase de la spin.
Tu ştii prin câte trec şi ştii că-n gând mă rog
Să sar din patul meu de veşnic slăbănog
Şi, vindecat deplin, pe-al Tău sfinţit hotar,
S-aduc sfinţitul rod în cel mai dulce Har.
Tu ştii prin câte trec, prea bine ştiu şi eu,
De-aceea îmi îndrept spre Tine gândul meu...
Şi, poate, tot ce e, prin câte trec acum,
M-apropie de cer, mă ţin pe sfântul drum.
e un text mai vechi, asupra căruia am intervenit prea puţin, deşi sunt necesare unele şlefuiri
Statistici
- Vizualizări: 1238
- Export PDF: 2
- Comentarii: 6
- Gramatical corect
- Cu diacritice
- Conținut incomplet
Opțiuni
De același autor
Din același album
Romani 1:4 iar în ce priveşte duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor, adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,
surile acestea pline de încrederea în Domnul, să primească de la El credință și să fie vindecați. Do-
mnul să fie cu tine, să aduci anul acesta și anii viitori, o slujire bogată, după inima Lui. Foarte fru-
moase versurile, să fii binecuvântat tu și cei dragi ai tăi.
Strofa aceasta mi-a atras atentiainmod deosebit:
"Tu ştii prin câte trec, ştii bine cine sunt:
O mică adiere, un pas firav, mărunt,
Un suflet tăinuit, legat duios de cer,
Un foc ce arde lent în lumea cea de ger."
Aş vrea să îmi vorbeşti în orice clipă
Şi-atunci când râd şi-atunci când plâng,
Aş vrea să simt că viaţa-mi nu-i risipă,
Că sunt purtat pe-a Duhului aripă,
Cuvântul Tău în inimă să-L strâng.
Aş vrea să îmi şopteşti Tu Domn Isuse,
Atunci când trist păşesc prin astă lume,
Să nu privesc spre vremurile-apuse
Şi să nu uit, ce bucurii nespuse,
Tu îmi vei da, crezând în al Tău Nume.
Aş vrea ca Duhul Tău să îmi aline,
Durere şi suspin, lacrimi şi dor,
Aş vrea ca să mă lepăd azi de mine,
Să Te slăvesc aşa cum se cuvine,
Sfinţenia Ta, s-alunge orice nor.
Aş vrea să mă înveţi ce e iubirea
Şi-atunci când sunt lovit, să pot ierta,
Aş vrea s-adun în piept nemărginirea,
Când sunt căzut, spre Tin´să-nalţ privirea
Şi cuiele să văd din palma Ta.
Azi vreau să îmi transformi a mea fiinţă
Şi să o-mbraci în chipul Tău, Cristos!
Tot ce-i ascuns şi tot ce-i neputinţă,
Prin sfântul sânge, fie biruinţă,
Cândva în cer şi-acum aicea jos!
Eu vreau să Îţi vorbesc în orice clipă
Şi-atunci când râd şi-atunci când plâng,
Să-mi spui Isus, că viaţa-mi nu-i risipă,
Că sunt purtat pe-a Duhului aripă,
Cuvântul Tău în inimă să-L strâng.
09/07/10, Barcelona- L.B.
Frumoase versuri, fii binecuvantat!
Stiu caci in afara artei se ascund multe necazuri,dar asa cum scrie autorul in ultimul rind,
..m-apropie de cer,ma tin pe sfintul drum.
Inoirea bucuriei, eliberarii in noul an !
Fie Domnul aproape de noi toti!