Bobotează
Și-au dat coate iarăși chiorii,
Cu o iuțime ca de iazmă,
De s-au prins de gât și babe,
Pentru-o sticlă de aghiazmă.
Cu vreun ceas mai înainte,
Toți pofteau la sfânta miasmă,
Și s-au înjurat creștinii,
Lângă vadra cu aghiazmă.
La un semn de tâmplă, bate,
Pofta-n suflet ca de spasmă,
Iar un maraton de sticle,
Se îmbată cu aghiazmă.
Și sfințenia se-aruncă,
În butoaie pentr-o zi,
Ca de mâine-n cui să-atârne,
Pân’ la anu- a sforăi...
Și se îmbată-n amăgire,
Cu o litră sau cu două,
Și tradiția, și omul,
Fiind mahmure, amândouă.
Iarăși circulă minunea,
Unei ape noi, sfințite,
Ca apoi să stea pe rafturi,
Printre sticle prăfuite.
Și mi-e milă, și mă doare,
Că am chiori și eu acasă,
Că-s loviți mereu în tâmple,
De-o orbire păcătoasă.
Și mă-nghesuie oftatul,
Ca trezirea la apel,
Când în gând citesc lozinca ;
,, Știi, și tu erai la fel…. ‚’’
Viorel Balcan 6 ianuarie 2014
IÁZMĂ, iezme, s. f. (Pop.) Arătare urâtă și rea, nălucă, vedenie. ♦ Fig. Persoană slabă, cu înfățișare respingătoare
Miasmă ≠ aromă, balsam
Poezia, nu este deloc un pamflet, sau o ocazie de a judeca pe alții. Nu. Din păcate, este crudul adevăr, fie că deranjează sau nu, trebuie spus. Domnul să fie lăudat !
S-a îndurat și de noi, să-Și adune turma întreagă și să așteptăm venirea Lui. Domnul să te binecu-
vânteze, frate Viorel, să-ți asculte rugăciunile, să-ți răspundă cu împlinirea dorințelor tale.
Fac doar o observatie asupra a doua cuvinte: corect se scrie "aghiazmă"; "vreun ceas".
Cu respect.