LIN SE LASĂ ÎNSERAREA

Lin se lasă înserarea
mă-ncălzește lumânarea
’nalț spre Slavă adorarea.


Jocul umbrelor alină
sufletul ce se închină
și stă cu Isus la Cină.


Unda nostalgiei vine
nu mă-ntreb cine-i cu mine
(știu că-i Cel ce mă susține.)


Parcă e mister în toate
văd nuanțe delicate
gându-mi fuge la Cetate.


Focu-n vatră nu se stinge
iar afară ninge...ninge
dorul nu mi-l pot învinge.


Mă gândesc la Nemurire,
la cereasca moștenire
și la-doua Lui venire.


Văd scântei; nu văd cenușă
nu sunt jocuri de păpușă
Cine a intrat pe ușă?


Liniștea este deplină
când pătrunde-a Lui Lumină
cu a ei culoare fină.


Lin se lasă înserearea
și cuprinde toată zarea
și aduce dezmierdarea.

George Cornici/28 Decembrie, 2013