Slavă celui de al doilea Templu
(Hagai cap. 2)


Tot prin prooroc, Domnul transmite
Lui Zorobabel o înștiințare.
Putere multă le trimite
Să termine a lor lucrare.

Căci Domnul, credincios rămâne
În Legământul, ce-a făcut.
Și Duhul Domnului îl ține,
Și îl ajută în toate, mult.

Și alte profeții transmite
Că cerul, îl va clătina.
A Lui putere, o trimite
Pământul, marea, s-or usca.

Și neamurile omenești
Pe toate, le va clătina.
Comori ce rar se întâlnesc
În Casa Lui, va aduna.

Și slavă mare aici va fii
Pe cea dintâi, o depășește
Iar pacea, aici va domni
Căci Domnul, de tot se îngrijește.

Și Domnul încă mai vorbește
Preoți să fie, învățați,
Căci pe toti îi nesocotește
De nu vor fi smeriți, curați.

Prin a lor fapte, tot se spune
Că-s necinstiți și falși în toate.
Dar Domnul, pe toți îi supune
De-s falși, El jertfa nesocoate.

Măsura, nu este măsura
Și totul este necinstit,
Vorba rostită de-a lor gură -
Pe Domnul, L-au nesocotit.

În toate Domnu-i pedepsește
Ca să îi scoată din păcat
Pentru ca, încă-i mai iubește
Pe ei, deloc nu i-a uitat.

Nimica nu a mai rodit,
Nici rodia, și nici smochinul
De când Domnul i-a pedepsit.
Via s-a stins, la fel măslinul...

Dar binecuvântarea vine!
Domnul, de ei s-a îndurat
Și bunătatea Lui mult ține.
El, binecuvântări le-a dat!

Pe ai lor vrăjmași-i va decima
A lor domnie o doboară.
De pe tron, îi va răsturna.
Ei sabiei sunt dați, să piară.

Pământul va cutremura
Și cerurile va aprinde.
Nimica drept, nu va mai sta
Domnia lui, încet se stinge...

Doar Zorobabel va rămâne.
E, va fi, fiul Domnului.
Și binecuvântarea-i vine
Pe el, pune pecetea Lui.

sfârșit