Vreau să dorm
şi perna vrăjmaşă
mă poartă prin vară
travestit în albastru
vreau să-ţi stau la picioare
pâlpâind ca un mac în amurg
împotrivă doar vântul mai bate
în plete şuviţe de nor în călcâi rădăcini
păsări mici şi rotunde se plimbă prin irişi
dezleagă cu sârg zăbrelele ploii natânge ascunsă
adânc...
umbre verzi ating uneori caldarâmul
uriaşe corimbe din tărâm în tărâm
şi tresar în caverne icari fără cer
cu acelaşi albastru pipăi zări măsurate de greieri
un cântec înalt mă salvează şi vreau să-nţeleg
ce e strâmb ce e drept unde eşti
eşti un flaut o orgă un clopot tăişul din spadă?

vibrezi!!!?

doar spune bătrânul ascet
priveşte copile
un copac primăvara dând drumul la seve
visează la muguri tăcut
o piatra palpită mâna ta o aşteaptă de urât să îi ţină
auzi cum răsună pădurea adâncită e luna în pletele ei
pădurea de oameni o ştii!? o auzi!?

n-a răspuns o fi fost ocupat!?

dar ce trist că nu ştii să asculţi să aştepţi să visezi
câte-ţi stau la picioare dormi pe braţele lui
pentru tine a nins într-un glob de cristal
eşti acasă copile

rămâi!