Ziua timpul ei sfârşeşte,
Gata-gata amurgeşte.
Soarele de atata truda
Cade istovit de muncă.
Ici si colo crengi trosnesc.
Pasarele ciripesc.
Mai la vale langă o poartă
Un cațel de frica latră.
O batrină stă pe scări
Cu o poală de păstări.
Nepoțelul la picioare
Mormăie cu supărare:
"Spune-mi ce sa-i fac, bunică,
Pentru asta lui Petrică?
Mașinica mea i-am dat-o,
Dar el uite, mi-a stricat-o
Si se râde pe din dos,
Zice că asa a fost.
N-are nici un pic rusine;
Mă-ntilnesc cu dinsul mâine...
Nu-l mai iert pina in veac.
Spune-mi numai ce să-i fac?
Să-l apuc, să-l blenduiesc,
Sau poate să-l pietruesc?"
Lung se uită bunicuta,
Blând îi caută mânuta.
"Vino, puiu, lingă mine,
Căci tu stii că n-aud bine.
Stai pe prismă cumințel,
Dragul mâcai nepoțel.
Amindoi să chibzuim,
Cum cu el ne răfuim.
Tu ții minte mai in an
De Isus iți povesteam?
Pe pămint cum el umbla,
Pe bolnavi tamaduia,
Pe săraci îi mângia,
Si obidele ierta.
Chiar pe păcătosi iubea.
Vezi ce om Isus era?
Ne spunea: "Așa lucrati:
Neprietenii iertați,
Pace cautați mereu,
Faceți bine pentru rău".
Spune-mi dragul nepoțel,
Vrei sa fii si tu ca El?"
Si nepotul zice: "Vreu..."
Numai c-a oftat din greu.
Apoi zice cam cu frica:
"Dar ... ce facem cu Petrica?"
Iar bunica drept răspuns:
"Iată ce-nvața Isus:
De-i flămând vrajmașul tau,
Dă-i pânica, dragul meu;
Dacă-i tare insetat,
Dă-i sa bea neapărat".
Dus pe ginduri asculta,
Ce sa facă nu stia.

***
Ghița azi de dimineață
S-a spălat frumos pe față.
Soarele-i înca pe casă,
Iar el stă de-acum la masă;
Lapte bea cu biscuiți.
Dar cum sta așa, sa stiți,
A căzut adinc pe ginduri,
Ce-i treceau prin minte rinduri.
Nu stiu cine a strigat
Si bunica a plecat.
Intr-o clipă hotatrit
Bagă biscuiti in sân,
Intr-o mâna ia și cana,
La Petrică ține goana.
De departe cind il vede:
"Stai, Petrică, nu te teme!"
Cind acela l-a zărit,
A ramas incremenit.
Ghița bagă mâna-n sân
Și-i vorbește foarte blând:
"Măi Petrică, ești flămând?
Ia poftim un biscuit".
Iar Petrică dă din cap:
"Nu pot, Ghița, am mâncat".
Ghița a oftat din greu:
"Vai, vai, vai! Imi pare rău..."
Apoi zice : "Dacă vrei,
Măcar lapte hai sa bei.
Tare-i dulce si gustos.
Nu fi, Petre, rușinos!"
Si spre dânsul face-un pas,
Pune cana drept sub nas.
Stă Petrică mohorât,
Ține fața la pamânt
La picioare se privește
Și abia-abia șopteste:
"Ghița, unde ți-i mașina?
Nu mai da pe nimeni vina..."
A tacut, apoi curat:
"Eu mașina ți-am stricat..."