STĂPÂNUL VIEȚII MELE

Stăpân iubit al vieții mele
Îți dau onor că nu mă lași
Să fiu purtat de valuri grele,
Să fiu străpuns la os și piele
De cei mai nemiloși arcași.

Constat cum Te-ngrijești de mine,
Cum paza Ta mi-e scut și ghid
M-ajuți, mereu, să pot obține
Conecții pentru stări divine,
Puteri să ocolesc un vid.

Vegherea Ta e permanentă
Să nu m-atingă foc intens
Iar când durerea e prezentă
Și munca nu-i eficientă
Mă-ncurajezi și-mi dai un sens.

Sunt mii de situații-n viață
Când parcă totul e-nnorat
Și-atunci privesc la a Ta față
Și-ndepărtez un văl de ceață
Și iar mă simt înviorat.

Stăpân și prieten; cum se poate?
E-o taină și-s cuprins în ea
Nu pot de Tine-a mă desparte
Căci lumea dă doar stări deșarte
Și-n ea comori nu pot vedea.

Mi-ai pregătit o moștenire
Și vreau s-o văd și vreau s-o am
Călătoresc spre Nemurire
Desprins de lut, desprins de fire
Să fiu unde s-a dus Avraam.

George Cornici/9 Ian. 2014