Îți cânt prin versul meu !

Un glas de ciocârlie de-aș avea,
Și jos, și-n înălțimi, Îți voi cânta !
La corzi de harpă, ca sfinții heruvimi,
Un Nume să răsune, în larguri și-n lungimi !

N-am meșterit vioara, cu linul ei arcuș,
În schimb îmi iau condeiul, și îl botez în tuș.
Din portativ, transform o strofă sau mai multe,
Și las la voia Ta, și cerul să asculte !

E doină fără note, un imn fără sonor.
[ Și nu mă plâng de timpul, ce pare istovitor.]
Mi-ai picurat și azi, un strop de adevăr,
Să pot să descifrez, ce nu-i neadevăr.

Mă las și alintat, de foaia din caiet,
O doină să Îți scriu, nu un dosar complet.
Și-o literă mai smulg, în rânduri să o așez,
Chenar de propoziții, doresc să completez.

La fel ca secundarul, ce urcă-n trepte sus,
Și versul meu să bată, spre slava Ta, Isus !
Iar litera să curgă, pe foi ca-ntr-un gobleu,
Și-o doină fără note, Îți cânt prin versul meu !

Aud de parcă plânge, o doină fără vers,
O strig ca să-mi răspundă, din largul univers .
Golașă e în scrisuri, a mea e fără note,
- Hai, vino să vibrezi pe corzile de crote !

Ușor a ațipit condeiul meu în mână,
Pe foaia ce-nainte, era atât de spână.
Și-o gheară de emoții, mă taie-acum în pântec,
Căci Numele Ți-e Sfânt, în versuri și în cântec !

Viorel Balcan 6 ianuarie 2014